Pluralismul crizei

Într-o atât de tulbure stare post electorală provocată evident de concurenți aleși sau nu, revine cu o suspectă recurență un substantiv bine cunoscut în ultimele decenii: criza. Ai crede uneori că, din motive obscure, vorba depășește realitatea.

Cum puterea e bine să fie totuși împărțită, căci unicizarea ei nu poate duce decât la pierderea minții în defavoarea alegătorilor, învingătorii locali, perdanți însă la nivel național, pun eșecul pe seama crizei în care se află Patria. Se dă de înțeles chiar că e o criză majoră. Desigur că nu „vorbim” despre nedoritele crize biliare, despre cele sentimentale, nici despre crizele de nervi deși, în cazul acestora – s-a văzut și se vede – implicarea politicului e evidentă. Rezolvarea acestora din urmă  nu are soluții medicale. Ca atare, urmând josnicul obicei al mersului cu jalba la Luminata Poartă, invocatorii crizei în care se zbate Țărișoara, au mers cu turnătoria din nou extra Patriam, dar spre soare apune de data asta.

Faptic, criza o avem de la diverși, accentuată însă prin slăbiciuni, ticăloșii și prostie, toate de esență politică și nu numai. Lingvistic o avem din francezul crise, care, prin latinescul crisis, evidențiază o „ofrandă” grecească (krisis) menită parcă să reconfirme neîncrederea divinului Vergilius: „mă tem de greci chiar și când aduc ofrande”. Ca întotdeauna romanii au fost cei care ne-au adus partea cu adevărat plină a termenului, ca pahar, astfel încât Seneca, utilizatorul și deci latinizatorul termenului, atrăgea atenția asupra înțelesului pozitiv, benefic, anume acela că  în sfera medicală (unde întâlnim pentru prima dată criza) înseamnă și moment hotărâtor spre bine, schimbare decisivă, depinzând foarte mult de competența medicului. 

Regretabil dar turnătorii noștri și nu numai fac să ne încadrăm în înțelesul rău, malefic al termenului; morbul permanentei schimbări, fie și impusă de alții, anunțurile zburdalnice de noi schimbări confirmă o anume continuitate atât de dragă unora; nu pe cea romană însă. 

Cât privește posibilitatea redresării prin   (in)competențele fie și ale turnătorilor internaționali, pretinși doctori ai nației, se confirmă o altă zicere latinească: multi doctores, pauci docti (mulți doctori, puțini învățați). 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *