Opera din București a reușit săptămâna asta să prindă prim-planul spațiului public printr-un scandal care i-a vizat pe balerinii străini rezidenți în București, pe directorul artistic Johan Kobborg (acum fostul director artistic) și pe unii angajați români. Afară cu străinii din țară a fost sloganul care s-a strigat, inclusiv Alinei Cojocaru una dintre cele mai apreciate balerine din lume.
Acest incident a avut ecou puternic în presă, a migrat apoi în social media unde au fost angrenați oameni obișnuiți, analiști, prim-ministrul si chiar ambasadorul Marii Britanii. Care să fie mobilul acestei fantome care a declanșat totul? Cei mai mulți au văzut în incidentul de la Operă o resurgență a naționalismului și xenofobiei, tot mai prezente în spațiul public românesc în ultima vreme. Să fie oare numai asta?
Este adevărat că mesajul protestatarilor angajați ai Operei a fost articulat într-o puternică cheie naționalist-xenofobă. Dar refuz să cred că asta este esența. Există la noi în țară îndeobște părerea că un serviciu la stat este ceva foarte sigur, un fel de dat pe viață. Intr-o astfel de poziție, idealul este să nu fii deranjat cu nimic. Este foarte adevărat că uneori salariile sunt mai mici, dar asta merge mânâ în mână cu performanțele mediocre. Iar cei care sunt altfel, întrețin de fapt și pozițiile parazitare din jurul lor.
Aș inainta aici ipoteza că o bună parte dintre cei mai reacționari români lucrează în instituțiile de stat. Ceea ce a fost săptămâna asta la Operă a fost mai întâi de toate manifestarea fricii: teama de concurență – că siguranța, rutina și confortul dintr-o instituție de stat pot fi zguduite. Nu este deloc mai puțin îngrijorător faptul că arma pentru apărarea acestei comodități placide a fost partitura naționalist-xenofobă.
Dar nu trebuie să ne mai mire faptul că fantoma de la operă joacă această carte. Vedem aproape zilnic erupții ale acestei retorici în spațiul public românesc. Din păcate acest mesaj rezonează cu foarte mulți. Poate că partidele politice nu greșesc cu nimic când își desemnează candidații pentru alegeri în felul în care o fac. Este cinic, dar scopul lor este să obțina puterea și nu binele public.
Dincolo de aceste jocuri și de hărmălaia iscată în spațiul public, ceea ce s-a întâmplat săptămâna asta la Operă este încă un indicator al eșecului modernizării statului român din 1989 și până în prezent.