Mă clătinam pe un asin pe unde mai trăiam
câţiva cântau la unison voci bărbăteşti lustruiau lemnul gravorii se gravau între ei într-un colţ se iscăleau
[…]eu îi vorbeam dinlăuntrul copacului printr-o crăpătură a scoarţei
erau acolo cuie ruginite fiare vechi
şi te iubeam ştiam că ai ieşit pe geam pentru pânda cea de toate zilele
apoi stăteam în fresca mea roasă de fluturi
cu pleoapele acoperite de litere chirilice
mi se exagera slabiciunea trupească trebuia să arăt ca un olog să mân un car tras de un urs şi de un bou […]
salutări de la mine dar de ce trebuia să străbat munţii aceia roşii
purtându-mi mama în pântec
(Gellu Naum, Starea de echilibru. La 1 august 2015 se împlinesc 100 de ani de la naşterea lui Gellu Naum)
