O viaţă normală

Toţi vrem să fim eroi pe la 15 ani. Fie că vrem să fim poliţişti, doctori, ambasadori sau asistenţi sociali. Am vrut şi eu asta, şi m-a ţinut mult după 18 ani. Până când mi-am dat seama intr-un târziu că nu mai vreau aşa ceva: vreau doar să fiu un om normal, să am si eu “o viaţă normală”, viaţa normală fiind până la urmă cel mai frumos şi greu obiectiv de atins în zilele noastre.

Iar atunci când în fine am acceptat asta, nu a durat mai mult de 2 zile pentru a înţelege că, astăzi, pentru a avea o viaţă normală… ei bine trebuie totuşi să fii erou.

Doar foarte foarte puţini dintre noi avem cu adevărat o viaţă normală. Cine dintre noi poate cu adevărat să facă un lucru atât de simplu: să mănânce când şi cum trebuie? Cine poate dormi când trebuie? Cine poate iubi şi poate petrece timp cu cei dragi atunci când ar fi firesc?

Cine are timp să se trezească şi să bea cafeaua în linişte cu soţia şi copiii, apoi să plece şi să muncească din pasiune?

Poate câteva excepţii pot asta, iar de regulă cei care au acest privilegiu nu îşi dau foarte bine seama ce comoară le-a oferit destinul.

Nu am pomenit până aici de bani, de maşini, de case, de lucruri extraordinare – ma refer doar la posibilitatea de a sta cu cei dragi atunci când dorim, adică atunci când trebuie: devine o minune să putem merge la serbarea băiețelului de 5 ani – sau să ajungem la timp.

Copilul care vede ca nu ai venit la serbare nu ştie şi nu înţelege că ţi-e omeneşte imposibil să ajungi. Nu ştie că ai rămas in trafic. Pentru el nu există jumătăţi de masură.

De fapt viaţa normală e cea mai grea: acolo, mai mult decât în orice război, nu există jumătăţi de măsură.
Aşa că cei care ajung totuși la acele lucruri care fac o viaţă pur şi simplu normală trebuie să dezvolte niște capacitați para-normale – mai simplu spus să ducă o viaţă eroică.

O viaţă eroică, în paralel cu viaţa lor normală pe care şi-o doresc.

Pentru mine a durat deci 2 zile dorința de viaţă normală. Dar totul e schimbat. Nu mai vreau să fiu un erou pur şi simplu, aşa ca idee. Dar mă interesează să fac tot ce pot pentru ca să am o viaţă normală şi să nu îmi fure viaţa nebunia din jur.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *