10(zece) punkte: Jorge Luis Borges

1.” În repetate rânduri mi-am spus că nu există o altă enigmă în afară de timp, această infinită ţesere de ieri, azi, de viitor, de totdeauna şi de niciodată.” (Cartea de nisip)

2.Numele său complet a fost Jorge Francisco Isidoro Luis Borges Acevedo. S-a născut în 1899, la Buenos Aires. A murit în 1986 la Geneva. La 56 de ani a orbit. “„Uneori, văd o carte închisă pe o masă și îmi spun că aș putea citi acea carte, dar ceva în interiorul visului meu îmi spune că este imposibil și atunci am grijă să nu o deschid.” – spunea J L Borges. În 1975 a scris probabil cel mai faimos dintre textele sale despre orbire – “El ciergo” (Orbul). Iată şi un alt poem scris tot de Borges şi intitulat, de asemenea, “Orbul”:

De la naşterea mea, din secolul trecut,
din amfora concavă, din puţul adânc,
timpul meticulos, care-i prea scurt în memorie,
mi-a tot răpit formele clare ale acestei lumi.
Zilele şi nopţile au măcinat profilurile
buchiilor şi chipurile iubite de mine.
Ochii mei scurşi interogau în van
bibliotecile pustii şi pupitrele goale.
Albastru şi roşu-nchis nu-s decât o ceaţă,
sânt două voci inutile. Oglinda mea
e o lagună de culoare cenuşie.
În grădină, amicii mei, eu
văd trandafirul trist cu petale gri.
Acum îmi dăinuiesc doar formele galbene
şi văd suficient, pentru-a vedea coşmaruri.”

3.Borges şi Astor Piazzolla au conlucrat la realizarea unui album “El tango”. S-a întîmplat în 1965. Ulterior, Borges avea să spună despre Astor Piazzolla că “nu are auz deloc – e singurul om pe care l-am cunoscut în viață la care surzenia muzicală se conjugă perfect cu surzenia poetică”. În ciuda acestui album, JL Borges detesta tangoul – e un fapt de notorietate. Pasiunea sa muzicală era îndreptată către “milonga”.

4.Îi plăcea Geneva, ca de altfel, Elveţia ca ţară. “Una dintre numeroasele mele ţări”…

5.Dialog William F. Buckley Jr. – J L Borges:

6.“Borges şi eu” – de JL Borges: “Lui Borges − celuilalt, nu mie − i se întîmplă tot felul de lucruri. Eu nu fac altceva decît să hoinăresc prin Buenos Aires, zăbovind uneori, în mod mecanic poate, ca să privesc arcada unui vestibul ori uşa unei marchize; ştirile despre Borges îmi vin prin poştă; din cînd în cînd, îi zăresc numele printre ale cîtorva profesori, sau într-un dicţionar biografic. Mie îmi plac ceasurile de nisip, hărţile, tipografia din veacul al XVIII-lea, etimologiile, aroma cafelei şi proza lui Stevenson; celălalt împărtăşeşte aceste preferinţe, dar într-o manieră plină de vanitate, care le preschimbă în atribute ale unui actor. Ar fi exagerat să afirm că relaţiile dintre noi sunt ostile; eu trăiesc, eu îmi îngădui să trăiesc, pentru ca Borges să-şi poată plăsmui literatura, şi literatura aceasta mă justifică. Trebuie să recunosc, totuşi, că a scris într-adevăr cîteva pagini izbutite, însă aceste pagini nu pot să mă salveze, poate din pricină că ceea ce e bun nu mai e în stăpînirea nimănui, nici chiar a celuilalt, ci aparţine doar limbii şi tradiţiei. Dealtminteri, eu sunt sortit să pier, în mod definitiv, şi numai o frîntură fugară din mine ar putea supravieţui în celălalt. Puţin cîte puţin, îi cedez totul, deşi cunosc prea bine perversa lui deprindere de a falsifica ori a amplifica. Spinoza socotea că fiecare lucru are tendinţa de a-şi păstra propria sa condiţie; piatra voieste să fie veşnic piatră, tigrul să fie veşnic tigru. Eu trebuie să rămîn în Borges, şi nu în mine însumi (asta presupunînd că eu însuşi exist), dar adevărul e că mă recunosc mai puţin în cărţile lui decît în multe altele, sau decît în stăruitorul vaiet al unei ghitare. Cu ani în urmă, am încercat să mă eliberez de el şi am trecut de la mitologia mahalalei la jocul cu timpul sau cu infinitul, dar şi acest joc îi aparţine acuma tot lui Borges, astfel încît voi fi silit să imaginez alte lucruri. Viaţa mea nu este, aşadar, decît o goană şi, puţin cîte puţin, pierd totul şi totul trece în stăpînirea uitării, sau a celuilalt.Nu ştiu care din noi aşterne aceste rînduri.

7.Faptul că nu a fost răsplătit niciodată cu Premiul Nobel pentru Literatură, deşi a fost, ani buni, în primele rînduri ale favoriţilor pentru această distincţie este socotit una dintre marile nedreptăţi ale literaturii. Pe aceeaşi listă a scriitori care au ratat această distincţie mai sînt şi alte nume uriaşe: Lev Tolstoi, Vladimir Nabokov, Henrik Ibsen, James Joyce.

8.Actualul Papă, Francisc I, este unul dintre faimoşii admiratori ai lui Jorge Loius Borges. S-au născut, de altfel, în aceeaşi ţară. Spre deosebire de Borges, căruia fotbalul nu îi spunea mare lucru, Francisc I este şi un mare admirator al „sportului cu balonul rotund”. De altfel, cînd a fost ales în această înaltă funcţie, despre Francisc s-a spus, cu trimitere evidentă la un moment fotbalistic memorabil de la Campionatul Mondial din 1986, că este „a doua mînă a lui Dumnezeu”.

9.În 1946 a fost concediat din postul de bibliotecar al Bibliotecii Municipale din Buenos Aires. Regimul peronist i-a acordat, drept „compensaţie”, postul de inspector de păsări în piaţa centrală a oraşului, ofertă respinsă de JL Borges. În 1975 a demisionat din funcţia de director al Bibliotecii Naţionale, ocupase această funcţie începînd cu anul 1955.

10.„Omul bun este inteligent, iar cel rău este, afară de asta, imbecil. Aptitudinile morale şi intelectuale merg împreună.” & „Îmi imaginez Paradisul ca pe un fel de bibliotecă”. (J. L. Borges)

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *