Sau de ce nu-i vorba despre o schimbare de paradigmă ci doar de o reamintire (pentru continuare) a singurei paradigme pe care Occidentul și-a oferit-o până acum – legea greacă. De unde și cât timp….. Deslușirea trecutului nu este doar rodul trecerii timpului ci are în vedere și momentul, locul […]
Războiul (și acesta) are o particularitate. Nu-i despre ceva material. O parte folosește mijloace materiale (rudimentare chiar) pentru a obține/proteja niște idei, în timp ce cealaltă parte pune în discuție Idei și Valori pentru a obține niște rezultate puțin mai (a)ideatice. Sau despre Ideile ce produc vs. Mijloacele ce creează. […]
Aici si Acum totul poate fi judecat, căci justiția este și efectivă dar și totală (cel puțin din perspectiva vocației). Preocuparea omului este să ducă Justiția în cele mai mici cotloane și unghere, să nu rămână nicio urmă de praf neștearsă de mătura Justiției. Dreptul de acces la Justiție este […]
Noi credem despre noi că suntem cel puțin sarea și piperul Universului, că fără noi nimic nu ar putea funcționa dar când colo…. In Menon, Socrate și Platon (!) consideră că înțelegerea este în Suflet, care nemuritor fiind, ne ajută să ne reamintim lucruri (teoria reamintirii). De aici (probabil), Kant distinge între adevărurile sintetice […]
….cuprinsă în acel ar fi trebuit să ştie sau despre starea de inadecvare specifică acestei stări Nici Dictionarul explicativ al limbii romane dar nici instituţiile juridice nu explicitează (nu intră în profunzimea lucrurilor) una dintre stările din ce în ce mai des întâlnite în viaţa noastră de zi cu zi […]
Caragiale și Pleșu despre caracterul Extraordinar al Culturii sau Arendt, Alexandru Dragomir și Eugen Ionescu despre caracterul ordinar al Gânditului I.L. Caragiale îi cerea[1] lui Rădulescu-Motru să scrie despre Nietzsche „dar vezi tu, măi băiete, nu filosofie de aceea transcedentală, cum învățați voi prin Germania, și de care publicul românesc […]
…Aşa-i spunea Nae Ionescu lui Mihail Sebastian (cel ce se declarase în 1934 un evreu, un român şi un dunărean) în Prefaţa (cea multă vreme ignorată[1]) la romanul De două mii de ani. Theaitetos în dialogul[2] său cu Socrate zice că mie mi-se pare că cel ce are ştiinţă de […]
Ce face din Suflet Minte (Origen) sau despre Păcatele de stânga şi cele de Dreapta (Steinhardt) ca modalitate de aplicare a Dreptului prin coroborare și nu prin ierarhizare Trăim vremuri în care supremaţia ideatică, inclusiv în termeni juridici este dată de o alegere şi nu de o coroborare. Trebuie să […]
Laicitatea noastră de toate zilele. Natura laică a societății în care trăim, caracterul secular al vremurilor contemporane au fost opuse illo tempore doar în relația cu Religia/Biserica. Multă vreme ne-am luptat ca Statul să fie diferit de Biserică și/sau Religie (fiecare cum preferă), ca autoritatea statului asupra cetățenilor să nu […]
De la „noi și ei” la „sfârșitul istoriei” și „conflictul civilizațiilor”. Transformarea realității factuale în concepte este atât definiția gândirii dar și modalitatea prin care creierul/mintea/inteligența (BrainMind vorba neuroștiinței) înțelege lumea înconjurătoare. Un astfel de demers cognitivo-intelectual a fost realizat illo tempore și în ceea ce privește înțelegerea evoluției lumii […]
