în opera italiană este cu certitudine cea mai cunoscută, audiată și iubită până la adorare; desigur mulțumită compozitorilor genitori. Începem cu Soprano dramatico, timbrul care prin Aida ajunge la divin când le cere zeilor pieta. O sensibilitate ieșită din comun are pucciniana Mimi din La Bohѐme, o Soprano lirico. Urmează […]
zgomotoasă până la violență în ultima vreme deși minoritară numeric, nu poate să nu trezească suspiciuni la auzirea unor formule verbale precum „poporul suntem noi” sau invers „noi suntem poporul” dar și „poporul (nu) vrea…”, nu e foarte clar ce, probabil ce (nu) vrem noi și altele. Ar mai fi […]
în spațiul de expresie germană prezintă o notă aparte probabil și datorită specificului limbii: între dramatism profund, Dramatischer Sopran, specific wagnerienelor, Brunnhilde din Götterdämmerung , grandioasă firesc în calitate de fiică a lui Wotan și conducătoare a Walkiriilor. Lyrischer Sopran, o arată și denumirea că e deja altceva, Arabella din […]
pare să domine în actuala situație internațională, o anume parte a Europei. Aș numi-o sindromul nostalgic al imperiului dar nu al celui Roman ci al celor două care s-au întins peste Africa și Asia, deloc civilizator, jefuind ordinar. Hexagonul și Britannia, fără să fi fost solicitate deocamdată, se erijează în […]
din italianul soprano (la rândul său din it. sopra deasupra) definea inițial cea mai înaltă sonoritate masculină considerată artificială – am mai arătat – , adică sopran masculin, castrato. Subdiviziunile timbrului de soprană au apărut – cum era și de așteptat – în Franța, Germania și Italia. Dacă în cazul […]
ne este servită pe unele canale – nici nu se putea altundeva – în legătură cu evenimentele post- devenite preelectorale. Se pune întrebarea pe un ton revoltat dar înfrigurat „Domnule! (domʹle, în fapt) cum putem vorbi (pentru că „vorbim”) de trădare în secolul XXI? Da ce, suntem în comunism? În […]
care încheie ordinea alfabetică propusă și în celelalte tonalități, deci nicidecum valorică de vreme ce marile valori nu se compară, este cel din opera rusă, Rusia deci. Subliniez că basul rus are ceva cu totul deosebit, ce nu se întâlnește la alții, sugerând parcă profunzimea atemporalității, întinderea stepei anistorice în […]
Surprinzător dar avem și situații în care comentatori, cel puțin aparent independenți, afirmă cu calm că o anumită propagandă mediatizată la noi are rolul de a băga panică în rândul cetățenilor, mai mult chiar că pluralul românii – am arătat-o deja – e unul fals. Intenția de a panica e […]
în spațiul componist operistic al Italiei are câteva prezențe inconfundabile datorate incontestabil lui Verdi care a simțit ca nimeni altul dramatismul profund al personajelor ce nu putea fi exprimat decât prin tonalitățile cele mai joase. Începem audițiile cu basso cantante prezenți în Aida; Marele preot Ramfis și Regele se încadrează […]
pare să se situeze actualmente starea numită PAX, pace adică. Asupra substantivului latinesc am insistat nu demult, deci nu ar fi necesară o revenire. Și totuși situația e de așa natură încât voi aplica – tot e la modă – asupra unor înțelesuri pe care nu le-am abordat odinioară. Trecem […]
