În curtea din spate, cea plină de colb, bunicul cioplea lemne ca să facă scaune. Când mă așezam pe ele mă cuprindea o stare de liniște cum nu mai întâlnisem în alte locuri. Scaunele, joase și simple, erau lăsate în ploaia de vară până se făceau gri. Uneori, după ce […]
când oceanele se surpă Ce bine că mai sunt și zile proaste, nimeni nu e responsabil pentru ele nici măcar ploaia de afară care cade neîncetat de la miezul nopții. Asta nu schimbă nici gustul cafelei arabica nici pe cel al pastei de dinți pe care constatat că am uitat […]
Să creadă cineva în tine e fabulos. Până la miezul nopții totul a mers cum trebuie, apoi corzile parcă s-au lăsat și muzica a părăsit încăperea luând-o pe cărări mai puțin obișnuite. Cu biletul în mână, Ana s-a îndreptat de spate, ca și cum ar fi cunoscut o tehnică secretă […]
„Găsește-ți mai întâi un loc, să fie locul tău din camera mea, așază-te confortabil să-ți povestesc totul de la capăt. Nu-ți face iluzii că ai să afli lucruri atât de noi încât o să cazi pe spate. Mai degrabă o să observi că ordinea lumii e aceeași de la începuturile […]
Pe balcon, privește prin tubul gol spre cerul întunecat și senin. Mâinile îi tremurau ușor pe bucata de metal lunguiață, rotunjită cu grijă, nu suficient de finisată. Lentilele stăteau pe balustrada lată din piatră poroasă. Ar putea să cadă în iarba udă de la ploaie, se gândea Adam, nu mai […]
În mașină cu motorul pornit. Dimineața târzie adusese o ceață deasă ca o pânză din mătase brută, parbrizul era plin de picături. Ea întârzia să apară, ca deobicei. Sau venise el mult prea devreme. Ce rost mai avea așteptarea, nu știa nici el. Nici așa, nici altcumva. Motorul torcea ca […]
Consecințele sunt maeștrii faptelor În genunchi. Stătea pe nisip și privea marea la asfințit. Când a apărut el, chipul ei s-a încrețit un pic. Nu se mai poate lupta cu asta și nici nu vrea să dea vina pe altcineva. Aerul e rece pentru un început de iunie. Marea […]
Tot la cafeneaua Armor venea și bătrânul Samuel, mai mereu cu o țigară aprinsă ținută cu grijă între mijlociu și arătător, întotdeauna la distanță de gură, lăudându-se trecătorilor că își stăpânește viciul. Azi avea un aer nemulțumit. De câteva zile masa lui de afară fusese acaparată de un tip de […]
Clinchetele de pahare s-au estompat când am închis ușa, nu voiam decât un pic de liniște și apoi să mă întorc în iureșul simpatic. Vară-mea Alis era ca un păun printre invitații care se întrecuseră în ținute care mai de care mai strălucitoare și care se avântau în conversații obositoare, […]
Marcu 2.21. Nimeni nu coase un petic de postav nou la o haină veche; altfel, peticul de postav nou rupe o parte din cel vechi și mai rea ruptură se face. În camera prea încălzită de la caloriferul imens de fontă, glasul lui se auzea încet cântând o muzică […]
