Ca un om care-și simte capul departe de trup.
Ca un om căruia i s-a încurcat drumul
de prea multe ori.
Ca un om căruia întunericul i se-arată
în miezul aspru al zilei.
Ca o fereastră în aer rămân,
știind că dincolo nu e nimeni.
Că numele pe care îl port nu e un nume adevărat,
că toate cuvintele sunt stive de semne.
Ca un om care nu mai are ce să respire,
ce să aștepte.
Ca o ninsoare mi se lipește de gură poemul:
și eu sunt vie din nou,
și inima mea abia își încape în piele,
când mi se-ndeasă ca o pată de aur în piept,
cât eu râd și plâng deopotrivă,
asemenea unui tată căruia i s-a întors
fiul.
Adam Flavia
Născută la Tg. Mureș, la 27.12.1982. Licențiată a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației, din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. Profesor pentru învățământul primar, redactor la revista Neuma, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala București- Poezie, din anul 2018. A publicat poezie în revistele: Luceafărul de dimineaţă, România literară, Viața Românească, Apostrof, Vatra, Convorbiri Literare, Poesis, Familia, Mișcarea literară, Discobolul, Acolada, Argeș, Conta, Arca, Poezia, Hyperion, Scriptor, Caligraf, Litere, Feed Back, Mozaicul, Neuma, Vitraliu, Pro Saeculum, Tribuna, Algoritm literar, Zona Literară, Actualitatea literară, New York Magazin, Urmuz, Revista Nouă etc. Cele mai recente volume de poezie: duminicile de sub pământ, Ed. Tracus Arte (2016), Raiul de urgență (Ed. Neuma, 2017), Anotimpuri impare (Ed. Neuma, 2022).
