Într-un bloc, tinzi să ştii tot, dar ştii bucăţi. Restul ţi-l imaginezi. O poză trimisă de cineva, un poster, un perete vernil. Se gândeşte „ia uite, ce drăguţ!”. Şi apoi se duce lucru. După care se întoarce acasă. Nu acasă, ci la garsoniera închiriată de la domnul de la Iaşi, cu care s-a obişnuit. Se întoarce acasă, acolo unde le cunoaşte pe florărese, pe vânzătoarele de la cafeneaua din colţ şi la acel balcon înconjurat de pomi.
Astăzi este în Turcia, face turul Istanbulului. Mâine se află la Kiev – îi place mai puţin. În altă zi este în Egipt. În fiecare zi călătoreşte din camera ei către locaţiile pe care le-a vizitat de-a lungul vieţii. În această etapă a vieţii ei, doamna Marina a schimbat un apartament mai spaţios cu unul mai mic, dar situate aproape de un parc şi de verdeaţă.
Un bloc, 30 de apartamente şi garsoniere, 7 etaje şi 30 de ani petrecuţi în locul în care s-a născut. Alex şi-ar dori o casă cu iederă şi curte unde, crede el, ar putea să se gândească mai liniştit la viitorul său.
Au cunoscut împreună copilăria și adolescența în orașul natal. Au fost pe rand colegi la școală, la liceu și la olimpiade, prieteni, și tot timpul vecini de bloc. Studenția au cunoscut-o tot împreună, în București. La începutul studenției erau cu adevărat pasionați și dornici să învețe informatică, iar Facultatea de Automatică le-a oferit cadrul de a rămâne colegi. Alex si Razvan au locuit o vreme împreună în căminele Politehnicii, pâna când Alex s-a îndrăgostit. De Carmen. Cei doi s-au mutat repede într-o locuinta doar a lor și astfel, Alex a renunțat la viața de cămin. Razvan a continuat să locuiască în cămin până când Silvia a apărut în viața lui. La finalul studiilor postuniversitare, pe care tot în tandem le-au parcurs, cei doi s-au căsătorit. Alex primul și la doi ani distanță, Razvan.
Si locuințele, le-au căutat cam în același timp. Alex era deja tătic din primăvara lui 2014, asa ca procesul de căutare al unei locuințe era mai accelerat în cazul lui. Razvan și Silvia își doreau o locuință a lor însă căutarea unui loc cât mai potrivit pentru ei era ceea ce conta înainte de toate. Alex a găsit un apartament care sa le ofere, lui si familiei lui, ceea ce ei aveau nevoie: o locuință situată în apropierea unui parc, nu departe de centru, aproape de metrou și bine poziționată în relație cu infrastructura transportului în comun. Apartamentul pe care l-au ales sa le fie acasaeste într-un cartier de blocuri,are trei camere iar blocul este situat chiar pe unul dintre bulevardele principale. Drumul cu căruciorul până în parc pe care Carmen îl parcurge zilnic durează maxim 5 minute.
Blocul de locuințe a aparținut iniţial unei inteprinderi de stat si urma să fie locație de protocol pentru angajaţii pe care aceasta îi avea în țară. Fundația blocului a fost turnată în anul 1989 însă construcția s-a finalizat în 1994 atunci cand propietatea privata incepea sa prinda contur dupa o lunga perioada de reprimare. Propietarul de la care Alex și Carmen au achiziționat apartamentul avea de fapt întreg etajul de vanzare, adică în plus, două apartamente şi o garsonieră.
Cosmin si Silvia erau și ei într-un stadiu avansat al căutarilor atunci cand Alex și Carmen au devenit propietari, așa că posibilitatea vizionării unui apartament vecin cu cel al prietenilor lor completa traditia prieteniei. Spre deosebire de ei, Cosmin si Silvia doreau să locuiască undeva de unde pot ajunge repede la birou și înapoi, motiv pentru care opțiunea complexelor rezidențiale a pierdut teren în fața cartierelor monolit de blocuri, mai vechi, dar mai centrale.
În toamna anului 2014 cei doi prieteni au redevenit vecini, pentru că amândoi și-au cumpărat două apartamente situate în același bloc și la același etaj. Tot în 2014, un studiu de piața releva faptul că apartamentul ideal din București este unul de trei camere, cu o suprafata de x m, situat în cartierul Tineretului și vânat de tineri cu varste între 25 – 40 de ani, care profesează în domeniul IT sau financiar și au sau își doresc întemeierea unei familii. Un profil familiar așadar.
Bucharest Housing Stories este un serial documentar despre diversitatea experienței de locuire din orașul București și imprejurimi. Constituit din șapte episoade axate pe diferite tipuri de spații – blocuri construite în perioada socialistă, noi ansambluri rezidențiale, zone de tip „ghetou”, cămine studențesti, spaţii publice (locuirea „în aer liber”), fostele case naționalizate și cele din zona periurbană si urmărind 21 de personaje cu experiențe diferite, proiectul își propune să documenteze diversitatea culturală a practicilor de locuire din urbanul românesc contemporan. Fiecare episod, lansat pe platforma www.bucharesthousingstories.ro, pune accent pe diversitatea experiențelor de vecinătate sau de rutină și pe relațiile cu spațiul locativ dezvoltate de persoane cu profiluri diverse.
Bucharest Housing Stories este produs de Asociaţia VIRA în cadrul proiectului „Case Vii. Diversitatea culturală a spațiilor de locuit din București și împrejurimi”, finanțat printr-un Grant oferit de Norvegia, Islanda, Liechtenstein şi Guvernul României în cadrul programul PA17/RO 13 „Promovarea Diversității în Cultură și Artă din cadrul Patrimoniului Cultural European”.
www.bucharesthousingstories.ro
Fotografii: Bogdan Cătălin Cazacioc – fotograf şi multimedia designer. Absolvent al Liceului de Arte Plastice „Dimitrie Paciurea” şi al Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti (Departamentul Imagine dinamică şi Fotografie), este interesat cu precădere în domeniul fotografiei de memorie, personalitate, fotografia de arhivă, spaţiul public şi cartierul postsocialist. În calitate de fotograf, face parte din echipa web documentarului Bucharest Housing Stories, produs de Asociaţia VIRA.
