În acest volum am pornit de la premisa că un număr însemnat de documente de arhivă nu a fost încă valorificat. Scopul acestui volum este acela de a încerca să surprindă procesul de impunere a unei noi culturi în domenii precum literatura, teatrul, artele plastice, muzica, cinematografia, învăţământul. Ne‑am propus să urmărim, cu ajutorul documentelor emanate mai ales de la Secţia de Propagandă şi Agitaţie a CC al PCR, dar şi al memorialisticii, literaturii de specialitate şi al altor materiale de arhivă atât gradul de ideologizare a şcolii şi a diverselor ramuri ale culturii în etapa stalinistă a regimului comunist, cât şi consecinţele interdicţiei aplicate surselor de reper naţionale ale vechii culturi.
Am încercat să cuprindem câteva dintre cele mai semnificative transformări pe care le‑a suferit spaţiul cultural românesc în perioada stalinistă (1948‑1953), interval care a stat sub semnul controlului ideologic deplin şi al aplicării servile a tezelor jdanoviste privind literatura şi arta. (În mod deliberat, nu am abordat şi problematica „inventării“ intelectualului de partid, format la Şcolile ideologice vegheate de Secţia de Propagandă; pentru această chestiune, vezi o abordare sociologică recentă la Mihai Dinu Gheorghiu, Intelectualii în câmpul puterii. Morfologii şi traiectorii sociale, Editura Polirom, Iaşi, 2007.)
