Cartea

Imaginea aceasta

Mă va ține trează.

Roșu lămpii de veghe

Emite sunete.

 

Sunt chiar pâcla de ceață

Dintre ele. 

 

Dar văd o singură culoare .

Albastrul

Și acel du-te vino  periferic,

Ghemuit 

Printre fotografii virtuoase,

 

Aruncate apoi, 

De un vânt puternic 

În mijlocul lumii.

 

O schismă între roșu

Și gri. 

 

Le adun .

Le fac ghem.

 

Intră într-o poveste ,

Apoi se risipesc într-o carte. 

 

O carte circulară ,

Ce va deveni alice. 

 

Va pluti deasupra lumii,

Printre nori și prin arșiță.

 

Pasărea de pe șură 

Va căuta cartea,

Ascunsă,

Printre mormane de rochii,

Panglici, culori.

 

Bărbați și femei se uită mirați  

Cum intră și ies cuvintele din carte. 

 

Sunt pasărea 

Ce privește roșul norilor. 

 

Intru și ies și eu 

Din carte…

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *