E dimineața devreme și ascult pe repeat, cu volumul la maxim, ”The Day we Give in is the Day We Die” de aproape o oră. Este a doua zi când sunt în picioare cu noaptea în cap, pentru un nou interviu la BBC World News. Mă gândesc că nu așa aș fi vrut să am primul contact direct cu postul de știri pe care îl respect și îl urmăresc de decenii.
Constat, și ieri, și azi, că jurnaliștii de la BBC sunt extrem de corect și de bine informați cu privire la protestele care au împânzit România – de la conținutul și efectele devastatoare pentru democrație ale OUG-urilor, până la temperatura (la propriu) din Piața Victoriei. Nu mai este nevoie să spun pe post ce ar însemna decriminalizrea diferitelor abuzuri în serviciu – prăbușirea luptei de anti-corupție, favorizarea abuzurilor birocratice și nu numai și nici faptul că ele îl au, în fapt, ca subiect și obiect pe Liviu Dragnea. Cel care ieri rânjea în fața jurnaliștilor, pe care îi acuza de lipsă de informare și de manipulare. Se știe deja, la nivel interațional.
Dar am spus ceea ce eu și enorm de mulți prieteni și cunoscuți au spus și strigat până au rămas fără voce – că ieșim în stradă pentru apărarea statului de drept și a domniei legii, că nu există nici o urgență în aceste ordonanțe, adoptate sub acoperirea nopții și că acest fapt a fost percepută și internalizată de mulți români ca o insultă la adresa democrației și a lor înșiși. Că ne este frică să nu ne îndreptăm spre un regim totalitar.
Mi-ar fi plăcut să mai pot spune că Tineriada are participanți din absolut toate categoriile de vârstă. Că este vorba despre profesioniști din tot felul de domenii (academici, artiști, jurnaliști, studenți, corporatiști și bugetari deopotrivă). Oameni care nu cer ceva pentru ei – ar putea duce un trai mai mult decât decent în orice loc din lumea asta largă, dar care au ales să muncească și să își crească copiii în România. Oameni care marți, în miez de noapte, au alergat (eu am facut-o la propriu, câțiva kilometri) în Piața Victoriei zicând ”Asta este prea mult! Aștia chiar ne cred tâmpiți!” Care au avut aceeași etichetă (”șobolanii”) aplicată guvernanților legiferatori în miez de noapte, care își consideră cetățeniă cam săraci cu duhul.
Aș mai fi vrut să le povestesc despre sloganele inteligente, inventive și pline de umor pe care le-am văzut în ultimele zile, începând pe 22 ianuarie le-am văzut în marșurile de protest, unde am mărșăluit umăr la umăr alături de colegii mei de liceu, fideli strigatului surd de acum câteva decenii: ”Nu ratării!”. Că am râs în hohote în fiecare zi la modul în care atât de mulți oameni au știut să riposteze insultelor psd-iste cu respect. Că mi s-au umplut ochii de lacrimi fiecare dată când prietenii din diferite colțuri ale Europei și Americii, cu care în urmă cu câțiva ani făceam exerciții de limbă română și le arătam ”România mea„, România inteligentă, muncitoare, serioasă dar și plină de umor, își puneau pe poză de profil hashtagul ”Rezist” și, în frig, au demonstrat în fața ambasadelor României din Viena, Varșovia sau Londra. Care ne scriu, într-o limbă română admirabilă, că sunt alături de noi.
În concluzie, îmi mențin oferta de a da meditații membrilor guvernului despre câteva concepte cum ar fi stat de drept, domnia legii, participare politică, spațiu public și, nu în ultimul rând, democrație (care nu este echivalentă cu majoritatea are întodeauna dreptate, ci cu faptul că aceasta ia în calcul vocea minorității), respectiv reprezentare politică (nici ea echivalentă cu un cec alb dat unui politician, care poate conduce după cum vrea mușchiul lui). Mi-e teamă însă că e un examen la care guvernul actual și mare parte din parlament ar pica cu brio – asta poate dacă nu ar copia, că la asta membrii acestor două instituții se pricep de minune.
Îi mulțumesc însă guvernului că mi-a oferit prilejul de a mă revedea și a petrece de minune cu membrii ai familiei, prieteni și colegi în centrul orașului. De a relua legătura cu alți prieteni din Cluj, Brașov, Timișoara și de a urmări pe rețelele de socializare mulți alți oameni demni, din întreaga Românie.
THE DAY WE GIVE IN IS THE DAY WE DIE = #rezist
P.S. Mama mi-a promis aseară că îmi pregătește costumul de schi și termosul. Iar eu cred ca azi voi investi într-o pereche de bocanci de calitate.
