„Un poet visează să scrie doar poezie” şi „Un poet are doar viaţă personală”, acestea au fost bornele discursului pasionant al lui Claudiu Komartin despre poezie, despre literatură, la lansarea volumului de poezii al lui Alexandru Potocoavă – „Într-o zi nu ne vom mai recunoaşte”, Casa de editură Max Blecher. Lansarea a avut loc sâmbătă, 24 septembrie, la Galeria Calpe din Bastionul Maria Terezia din Timişoara. Volum a fost lansat în luna mai şi la Târgul de Carte Bookfest.
Pentru Komartin, „căderile abrupte în încrederea de sine, în posibilităţile de exprimare” îl fac pe poet să scrie proză, referindu-se la Alexandru Potcoavă, care, după ce a debutat în urmă cu 15 ani cu poezie, a scris apoi proză, roman. Despre poezia din volumul „Într-o zi nu ne vom mai recunoaşte”, Komartin declară că e o „poezie narativă”, „aluvionară”, cu umor, „pare prozastică”, „are frumuseţe sufletească”, „poetul are darul de a scormoni în memorie”, iar poeţi rareori dau dovadă de mărinime scriind despre prietenie. Referinţele pe care le-a oferit Komartin, în sprijinul poeziei narative, au mers de la Cântarea Cântărilor, nume din istoria literaturii occidentale, poeţii americanii sau chiar „La liliecii” a lui Marin Sorescu. Ce este sigur este faptul că, potrivit lui Claudiu Komartin, o carte publicată de Casa de editură Max Blecher este rodul unei selecţii riguroase, iar cartea lui Alexandru Potcoavă, este un pariu câştigat.
Pentru Robert Şerban, Alexandru Potcoavă este scriitorul pe care îl cunoaşte din Cenaclul Pavel Dan, din taberele de la Crivaia, este debutul unui poet la 24 de ani, este scriitorul care se întoarce de la proză la poezie, în fapt o prietenie literară construită în timp. „Volumul este un autoportret prin ceilalţi, prin chipurile unor prieteni”. Seara de la Galeria Calpe s-a încheiat cu un recital de chitară susţinut de Ilie Stepan şi Horia Crişovan.
Zilele trecute, la Timişoara, a fost un adevărat maraton de literatură. Aflat la a 5-a ediţie, Festivalul Naţional de Literatură LitVest, organizat de Biblioteca Judeţeană Sorin Titel, a adunat împreună scriitori din ţară şi străinătate, cititori, lecturi publice, lansări, prezentări de carte, expoziţii foto. Lecturi în curtea Liceului Pedagogic Carmen Sylva sau în Parcul Central, pe Aleea Personalităţilor, acolo unde într-un viitor apropiat va fi un bust a lui Sorin Titel, cel mai important romancier bănăţean, personalitatea tutelară a BJT, organizatoarea festivalului. Au fost lecturi publice în Bastionul Terezia ale unor scriitori străini, Sven Popovic şi Denis Cokic. Au fost „Degustare” foto cu Ion Barbu, „Sticle pentru minte, inimă şi literatură”, o retrospectivă cu Ion Pop, la Uniunea Sciitorilor din România, Filiala Timişoara, moderată de Cornel Ungureanu. De asemenea, o Sesiune Institutul Blecher. Despre revista Poesis International şi proiectele Casei de editură Max Blecher, în prezentarea lui Claudiu Komartin. Despre festival, directorul BJT, scriitorul Tudor Creţu, declară: „LitVest, ediția a V-a, a fost primul eveniment cultural major organizat după ce Timișoara a câștigat titlul de Capitală Europeană a Culturii. Programul a cuprins evenimente-festival: Rectilinia & Literatura intră în joc au reunit sute de participanți fiecare. A fost vorba, și de această dată, de experimente care au consolidat statutul simbolic de Capitală a lecturilor publice pe care Timișoara l-a dobândit prin acțiunile Bibliotecii Județene Timiș. Totodată, am realizat câteva dintre cele mai îndrăznețe pictoriale cu scriitori în ipostaze inedite. De fapt, unice. Un Ion Pop fotografiat în cămașă de forță sau un Ioan Groșan, prins în flagrant…foto ca îngrijitor, se va vedea curând de care, vor rămâne în istoria literară”.
eminescu
deci bădie treaba stă cam aşa
am venit la casa ta din ipoteşti am
urcat în cerdac deasupra pragului e atârnată
o boxă din care ţi se aud poeziile am
intrat în casă totul în ordine
într-o cameră dau peste un telefon un
radiator şi un roman de agata christie
în rest nişte mobile şi fotografii de familie
afară e o toamnă frumoasă ies la ea
în curte şase pui de câine prin
iarba înaltă lângă sculptura care arată
ca o nu ştiu ce măi bădie trebuie s-o vezi
parcă-i un dulap ţărănesc şi pus peste ceva
ca un radio vechi din anii ’20 cu
un buton imens în mijloc – seamănă cu un ochi
care în loc de pupilă are un sfârc
chestiunea se numeşte semn – eminescu
data de fabricaţie 2000 trebuie s-o vezi
să-ţi spun acum de bisericuţa familiei
eminovici ştii e construită înainte de anul 1800
uşa e încuiată cu un lacăt auriu chinezesc
în jur sunt mormintele satului aduse la zi
rămân fără tutun în faţa casei tale
în staţia de autobuz e caşcaraveta satului
găsesc pall mall şi ies de la
asociaţia familială petean
lângă cutia de tablă au pus o cruce
antonesei i gheorghe n 1933 d 22 ian 2001
cerviceşti
lângă cruce un stâlp de iluminat
îmi aprind o ţigară mă uit în jur
la doi paşi văd încă o coşmelie
cu anunţul vând căsuţă-chioşc stil românesc
telefon 532 855 dimineaţa 7-8 seara 19-21
în geamuri mişună o colonie de muşte
care fac puncte puncte pe anunţ
la trei paşi găsesc o foaie de tablă
pe care scrie cu vopsea scorojită
codrul eminescian
dedesubt ca nişte subcapitole sunt trecute
marcajele turistice spre lac spre izvor spre
iazul meicii şi pârâul murelor spre stânca
stearpă – asta unde apare
în poeziile tale? am înţeles nu apare
dar ai fost tu pe-acolo
pornesc spre lac pe lângă oficiul poştal ipoteşti
într-o curte un moş strânge merele
are o gaură în gât nu poate vorbi dar
i s-au făcut nişte ionatane superbe
anul ăsta
nu fac o sută-două de metri spre lacul
nuferilor şi intru la sc jupiter srl
birtul satului unde oamenii merg la ramona
asta-i chelneriţa la ea vin localnicii
treişpe mii sticla de bere suceava clasic
televizorul din colţ e pus pe taraf tv
nu vreau să-ţi rămân dator
sunt un simplu muritor
zice un tip la costum şi altul aprobă din saxofon
intră o babă cu batic şi o plasă galbenă
de supermarket sucevean pe care scrie cu roşu
vă mulţumim
bea un rom şi pleacă
acum observ timbrul ucrainean pe pachetul meu
de ţigări vezi tu bădie nici contrabanda
nu mai e la fel
şi intră gelu veterinarul comunei
îşi ia o vodcă dublă îi iau şi eu una aşa că
se aşează la masa mea şi-mi spune
– comuna mihai eminescu are opt sate
ipoteşti baisa manoleşti vale stânceşti
cătămărăşti vale cerviceşti cucoreni şi
cătămărăşti deal
sediul comunei e în ipoteşti dar luceafărul
poeziei româneşti ştiu eu că s-a născut
în botoşani pe strada maxim gorki
îi zic că mă duc spre lacul cu nuferi
– te duci degeaba că-i departe şi
domnişorul nu cutreiera el atâta
pădurile pe când iazul meicii e mai
aproape – eu gândesc că ăsta-i lacul
din poezia lui
şi oricum cel mai tare-i coroi haiducul
ce s-a apucat să-i prade pe boieri în
al doilea război mondial s-a dus
la unul i-a legat un cartof după gât
i-a strigat asta-i o grenadă dacă te mişti mori
a înţepenit moşierul n-a respirat o noapte
când au venit comuniştii l-au luat
pe coroi la securitate şi l-au făcut
mare că ştia cum să-i ia pe bogătani
l-a chemat şi gheorghe gheorghiu dej pe la el
să-l vadă la faţă la sfârşit
coroi a vrut să dea un telefon acasă
dej i-a zis a doua pe dreapta coroi
a intrat la a treia pe dreapta acolo
era buda s-a uitat s-a pişat a tras apa
l-a întrebat dej – ai vorbit acasă?
– nu zice coroi n-am putut că
la ipoteşti plouă
lui gelu îi sună celularul îl caută prin geacă
răspunde – ce să fac sunt la ramona
cum aşa de hotărâtă-i a ta? bine vin acum
gelu se ridică de la masă
– eh eminescu a fost asta e trebuie să plec
fată vaca lui amariei
omul îşi pune casca pe cap iese urcă
pe scuter şi-o şterge în praf
o şcolăriţă trece prin faţa birtului în
trening roz cu un trandafir roz în mână
(Poem din volumul „Într-o zi nu ne vom mai recunoşte” Casa de editură Max Blecher, de Alexandru Potcoavă)
Credit foto: Oana Doboşi-Potcoavă
