10

ochiul acela vechi,

ochiul săpat pe unele temple

ochiul deschis deasupra tuturor

la care se-nchină cel înţelept…

este o plăsmuire greşită.

Dumnezeu nu ne priveste,

Dumnezeu ne ascultă cu ochii închişi,

cu spatele la univers,

pentru a auzi fiecare izvor curgând,

sabia trecând prin trup,

planetele cântând şi inima bătând.

dacă ar privi, Dumnezeu n-ar mai auzi

decât frânturi, ca atunci când citeşti

şi nimic din jur nu mai are voce,

doar povestea din carte se aude în gând.

mă gândesc la cei iubiţi de zei,

la cei aşezaţi la umbră cu ochiul închis

cei ce coboară în sine şi văd: piatra trăieşte.

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *