Flashback!

Am văzut revoluţia din 1989 la televizor. Pe micul ecran am privit cum a zburat dictatorul cu elicopterul şi tot aici am văzut cum a fost prins, „judecat” şi împuşcat. Mulţi au spus că trebuie să fi fost o înşelătorie – că de fapt trăieşte, iar dacă este cu adevărat mort, nu a fost îngropat unde se spune că ar fi. Piedică pentru nostalgie? Nu ar fi singurul caz în care pelerinajele să fie insufleţite de himere. Dar nu! Am văzut la televizor că s-a verificat, s-a deshumat, s-au luat probe ADN..

Cronologia nu prea contează aici! Imaginile se succed şi se combină în mod neaşteptat. Selecţia nu are reguli precise. Dacă ar avea cineva sindromul hipertimestic, precum personajul lui Borges, Funes cel care nu uită, ar putea verifica. Totuşi, reconstrucţia i-ar lua la fel de mult cât secvenţele din real. Este inutil! Fară selecţie, generalizare şi abstractizare nu putem să ne facem inteligibilă lumea în care trăim.

Apoi, tot la televizor am văzut o mulţime de oameni care susţineau că e mai bine să munceşti decât să gândeşti. Ei au venit în mai multe rânduri în Bucureşti să se răfuiască cu cei care nu erau de acord cu ce vedeau la televizor. Erau minerii! La un moment dat, un preşedinte le-a mulţimit că i-au amuţit pe golani! Aşa a fost atunci!

Viteza, dezvoltarea transporturilor nu sunt singurele care micşorează distanţele. De pildă, putem simţi şi intra în pielea altora tolăniţi comod pe canapea cu telecomanda în mână. Nava spaţială Apollo 11 comandată de Neil Armstrong nu a ajuns numai cu el pe Lună. În 1969, uriaşul pas l-au făcut deopotrivă toţi cei care au privit la televizor aselenizarea.

E mult mai uşor să ne lăsăm trăiţi cu ochii în televizor decât să privim în jurul nostru, să reflectăm şi să acţionăm. Micul ecran ne stârneşte, ne potenţează, ne satisface sau ne înşală aşteptările. Să luăm spectacolul politic. Nu mai judecăm realitatea după ce se întâmplă, ci după spectacolul ei. Sunt camere de luat vederi care privesc prin ochii noştri, fie numai la stânga, fie numai la drepta – ca nişte emisfere ireconciliabile!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *