Radu Rosetti: un moldovean de altădată

Os de domn, istoric al chestiunii agrare, romancier şi memorialist, Radu Rosetti este, asemeni lui Ion Ghica sau G. Sion, o personalitate ce stă la răspântia dintre farmecul nostalgic al Vechiului Regim şi decorul occidentalizant al modernizării autohtone. De aici, sentimentul de uimire în faţa unui profil care se sustrage încadrărilor pripite.

În România de dinainte de comunism, numele lui Rosetti se leagă, inainte de toate, de voga unui gen pe care îl consacră, anticipând opţiunea lui Sadoveanu:romanele sale istorice combină gustul pentru precizia documentară cu desenul sigur al naraţiunii. Radu Rosetti este unul dintre puţinii autori de la noi ce deţin, în aceste texte, ştiinţa de a imagina şi duce la capăt o bună literatură de aventură. Fără a fi capodopere, romanele lui Rosetti încântă şi farrnecă, convocând o lume de poveste şi propunând o ramă ce încadrează virtuţile strămoşeşti. Pe un alt nivel, Sadoveanu conferă aura mitică unei formule cu valoare de circulaţie în imaginarul european.

Un paradox face ca scrisul lui Rosetti să fie legat şi de o carte istorică, cu un destin particular în economia secolului XX. Gândită ca o piesă de contrapropagapandă în anii de neutralitate, “Acţiunea Rusiei în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze” este una dintre expresiile clasice ale rusofobiei intelectuale ce motivează, în cazul atâtora, la 1914/ 1916, alegerea germanofilă. Cronica tentativelor Rusiei de a limita/ lichida autonomia Principatelor era inseparabilă de temerile pe care avansul imperial le trezea. Devenită carte prohibită în deceniile de comunism, contribuţia lui Radu Rosetti îşi conservă vitalitatea pamfletară şi rigoarea demonstraţiei.

Dincolo de detaliile ce ţin de avatarurile unei posterităţi imprevizibile, Radu Rosetti atinge timbru capodoperei cu adevărat în textele sale memorialistice. “Amintirile“sale sunt o halima ce recuperează culorile, sunetele şi moravurile unei lumi care a fost- ele sunt dominate de privirea ce se întoarce în trecutul Moldovei, trecut care dispare o dată cu cei care i-au fost actori pe scena sa tulburată.

Elegant, rafinat şi încărcat de sevele unei limbi puternice şi vitale, tonul lui Rosetti trezeşte la viaţă nu doar personalităţi, (examinate cu un spirit critic ce poate descumpăni pe cei educaţi în miturile comuniste, dovadă fiind analiza echilibrată a conduitei lui Alexandru Ioan Cuza), ci şi ritualurile unui întreg cotidian revolut. Relaţii dintre boieri şi stăpâni, dintre domn şi boieri ,petreceri şi inventare de avere, toate sunt cuprinse în această vastă colecţie de fragmente de memorie. Radu Rosetti scrie cu conştiinţa întreagă a semnificaţiei pe care “Amintirile“ sale le deţin. Amintirile sunt un receptacol în care se adună depoziţiile unui univers ce pare propriilor săi contemporani desprins din cartea cu poveşti a Orientului. Între România Mare şi Moldova lui Mihail Sturdza, distanţa este copleşitoare, iar menirea lui Rosetti este de a fi interpretul ce mediază înţelegerea unui intreg cosmos social şi de sensibilitate.

Şi nu este un simplu detaliu că Rosetti va locui, într-o etapă a vieţii sale, în casa lui Costache Negri. Prin ceea ce are mai nobil şi preţios, Radu Rosetti este prelungirea, în veacul al XX-lea, a acelei Moldove luminoase şi patriotice care s-a sacrificat pe altarul unităţii naţionale, la 1859. Radu Rosetti este un moldovean par excellence: melancolic şi erudit, el se confundă cu un spaţiu geografic şi de sensibilitate ce este, acum, doar amintire.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *