Pana azi cand am vazut fotografiile ce par autentice, nu am crezut. Au facut-o si pe asta. Va mai amintiti celebrul targ de carte de la Paris? Cel lasat cu cantec…. Ajuns in Paris, aflu tema de amuzament in diaspora intelectuala de acolo, tema lasata in urma de trecerea celebrei delegatii romane.
“Punctul forte” al prezentei romanesti: Un stand cu o pastramica, un vinisor, o verzitura, asa, o gu…
starica romaneasca servita in mijlocul salonului. Sa vada si astia, strainii, ma rog, ce trebuie sa vada ei cand ne dam noi in stamba cu produse alimentare si ducem plocon “bunatati” sau le presam pe gatul oaspetelului: ospitalitatea traditionala, modul vesel si darnic al romanului, savoir-vivre stramosesc etc.
Acum ca aceasta obsesie cu mancarica si beuturica suna mai degraba a obicei atavic de oameni sarmani si neam prost, vestigiu al mizeriei agrare subalimentate prelungite in secolul 20 de comunism -a te da bine cu cine ai nevoie si a unge relatiile sociale cu plocoane alimentare-, e alta discutie.
Fapt e ca e bine infipta acolo, in mentalul colectiv. Si daca e, de ce n-am duce-o mai departe peste hotare? Nu e problema sau ocazie sociala pe care romanul nu o crede rezolvabila cu o pasare de curte, niste branzica proaspata de la noi, un peste, da’ bun, nu de crescatorie…etc.
Ce s-a gandit M.Dinescu, antreprenor politico-jurnalistic, arhetip al cocalarului intelectual pe stil nou: poezia ca poezia si cartea ca cartea (sic)- dar ia sa le aratam, ma tata, noi astora “cum e romanu’”, cum “stie el sa traiasca” sa vada si astia “un vinisor da la mine da la vie…”. Le rupem gura astora. Asa ne si dam bine cu ei. Ne tin minte. Nu or tine ei minte cartile dar: Mai o tuiculita, asa ca intre oameni, se leaga o relatie, se face o imagine.
PR, nene, politica culturala ca la mama ei!
Si imagine se facu.
Francezii? Francezilor le-a placut. Sau, ma rog, n-au fost mirati. Sunt obisnuiti ca delagatiile din Ciad ajunse in metropola sa aduca o camila reprezentativa, din Africa Ecuatoriala niste banane etc. Fiecare se ilustreaza in metropola cum poate.
Si uite asa ne inchipuim delegatia romana plecata la targul de carte incarcata prin aeropoarte cu sunculite, pastrami si ardeiasi, vinisor da la mosie etc. Da. Prin aeroport si de acolo la expozitie. Pune gratarelul. Da-i bataie.
Am dat lovitura! Ai vazut cum a mancat frantuzu tot? Pai ce, crezi ca au ei asa pastramica ca noi?! Au pa dracu! Ai, ba, mie-mi spui…
Targul de carte. 2013. Paris.
