Mulţumesc

Atunci când primești de la viaţă un cadou, o nouă relaţie, un copil care tocmai s-a născut sau o mare șansă, spui, de regulă, „mulţumesc”. Numai că a spune e doar începutul.
A spune cu adevărat „mulţumesc” înseamnă în primul rând a fi matur și doar oamenii maturi știu să spună mulţumesc. Un copil primește cadoul, dacă e politicos spune „mulţumesc”, dar apoi fuge la joacă și uită repede de faptul că cineva i-a oferit ceva.

Ce vreau să spun e că adevăratele cadouri pe care le primim au puterea de a declanșa un proces de „mulţumire” care în mod normal ar trebui să dureze ani de zile, și uneori o viaţă întreagă. De exemplu, atunci când te-a ajutat un mentor, nu e destul să spui mulţumesc, oricât de frumos ai spune asta trebuie să fructifici ce ai primit, iar tot ceea ce faci în continuare e felul tău de „a arăta” că mulţumești.

Prin urmare diferenţa cea mare e între a „spune” că mulţumești și a „arăta” că mulţumești. A arăta că mulţumești durează ani de zile și e adevăratul mod de a mulţumi cuiva.
Iar acum să observăm că o astfel de „mulţumire” e probabil cea mai firească dar și cea mai eficientă modalitate de a îţi da seama cine erai, cine ești și cine poţi deveni, acum că ai primit de la viaţă un nou și imens cadou. Adică, e calea cea mai potrivită de a-ţi descoperi adevărata putere de a te schimba.

Orice schimbare pe care o faci de unul singur, cu pixul în mână, are mari șanse să rămână forţată sau limitată la câmpul vizual al activităţilor cotidiene, cele cu care ești obișnuit. Pe când o schimbare pe care o faci pentru că mulţumești cuiva pleacă de undeva mult mai adânc în inimă și în același timp merge mult mai departe înspre lume. E o formă de descoperire a sinelui dar și a altora, a vieţii și a universului care, iată, are grijă de noi toţi.

O astfel de schimbare nu are nimic negativ. De multe ori vedem schimbările ca pe ceva greu, o renunţare la obiceiuri proaste sau un efort pentru un obicei nou. Dar mulţumirea e o schimbare pozitivă: chiar dacă renunţi la ceva, de fapt tu faci loc în viaţa ta la lucrurile bune și frumoase pentru care mulţumești. Lărgești spaţiul adus în viaţa ta de un „Multumesc” care înflorește în tine de la o zi la alta. Şi mai e ceva, cineva care îţi oferă un cadou minunat, prin asta îţi oferă ceva în plus, ceva ce unii nu primesc niciodată: faptul de a fi responsabil. Adică o putere fantastică, din care decurg apoi acte uneori de-a dreptul eroice.

În plus, o schimbare datorată mulţumirii e o schimbare care nu te privește doar pe tine, ea te face martor dar și mesager al faptului că „lumea e bună”. Dacă ai primit o șansă de la viaţă, ești dator să le spui și altora că viaţa oferă șanse, acest lucru fiind tot parte din acţiunea de „a mulţumi”, dar și ceva mai mult decât faptul de a profita de șansa oferită. Şansa oferită e totodată un mesaj de speranţă pentru toţi cei pe care tu îi vei întâlni, un mesaj implicit dar pe care unii îl trec sub tăcere, iar atunci pierd o parte din puterea pe care acel mesaj o avea în el.

În fine, un „mulţumesc” poate crește până la dimensiunile unei vieţi întregi. Dacă viaţa îţi oferă un copil, probabil că nu ajung ani de zile pentru a mulţumi pentru o astfel de minune. Ani de zile în care, prin grija pe care i-o oferi, de fapt arăţi că mulţumești pentru cel care a venit pe lume pentru tine și prin tine. Iar „copii mari” care își promit dragoste unul altuia nu fac decât să-și ofere unul altuia un „Mulţumesc” de ani de zile pentru un „Da” de o clipă curată.

Prin urmare, dacă vrei să-ţi schimbi viaţa și nu știi de unde să începi, o soluţie simplă ar fi să te oprești și să te întrebi unde nu ai mulţumit, destul, sau frumos, pentru ce ai primit deja. S-ar putea să descoperi cadouri pe care le foloseai fără să construiești mai departe un „Mulţumesc” pe măsura lor. Şi atunci vei ști imediat ce și cum să schimbi, în linia acelui Mulţumesc adus „la zi”, reîmprospătat și gata de acţiune.

De fapt, o viaţă fericită începe și se termină cu un simplu „Mulţumesc”. Un mulţumesc rotund, plin, care crește în timp de la cuvinte la fapte, la schimbări și elanuri sufletești, riscuri asumate, ba chiar și până la suferinţe și greutăţi: nu mai contează, totul are sens atunci când trăiești aventura de ani de zile a unui „Mulţumesc… frumos”.

Un comentariu

  1. La biserică lumea merge să se roage, că așa a fost învățată, să ceară. Câți merg acolo ca să mulțumească? Prea puțini știu că faptele și un simplu mulțumesc ar fi mai importante.
    Mulțumesc frumos! pentru articol.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *