Cartea istoricului american Larry Watts, Fereşte-mă doamne, de prieteni… Războiul clandestin al Blocului Sovietic cu România, (traducere din limba engleză de Camelia Diaconescu, cuvânt înainte de Ioan Talpeş, Editura RAO, Bucureşti, 2011) examinează statutul României în cadrul blocului comunist, pornind de la analiza relaţiilor României cu vecinii ei, în primul rând Uniunea Sovietică şi Ungaria, dar şi cu statele occidentale. Autorul, apropiat de cercurile istoricilor militari, preia o parte dintre tezele lansate la sfârşitul anilor ’80 de Institutul de Istorie Militară, condus de Ilie Ceauşescu. Această filiaţie, inclusiv ideatică, este sesizabilă prin numele celui care prefaţează cartea, Ioan Talpeş, fost cercetător la acest institut, director al Serviciului de Informaţii Externe, parlamentar postdecembrist şi consilier al lui Ion Iliescu, dar şi prin modul cum a fost receptată cartea de unii dintre istoricii militari. Aceştia au semnalat-o ca pe un bestseller istoriografic, care elucidează natura relaţiilor României cu blocul sovietic, deşi validitatea multora dintre informaţiile prezentate de autor sunt îndoielnice. Sursele lucrării par a fi selectate cu un singur scop, susţinerea primei teze, şi principala de altfel, a volumului: războiul clandestin al blocului sovietic împotriva României, un război care a fost dus prin intermediul reţelelor neoficiale ale Cominternului, partidelor şi serviciilor secrete din statele comuniste. În carte sunt prezentate principalele „strategii” ale politicii externe a Uniunii Sovietice, Ungariei şi caracteristicile lor (izolarea diplomatică a României şi susţinerea unor organizaţii iredentiste în provinciile revendicate de cele două state).
Cea de a doua teză, independenţa şi disidenţa României în cadrul blocului sovietic, analizată prin raportarea la Polonia şi Ungaria, este prezentată deficitar şi tendenţios. Autorul consideră că disidenţa României faţă de Uniunea Sovietică în perioada comunistă a fost mult subestimată de mediile occidentale, fiind descrisă ca un rezultat al acţiunilor de dezinformare întreprinse de Uniunea Sovietică şi aliaţii ei din Pactul de la Varşovia împotriva României. Reversul acestei acţiuni a fost, în opinia lui Larry Watts, „construirea” unor state disidente – Polonia şi Ungaria – dar a căror politică se afla în deplină consonanţă cu cea promovată de Kremlin. Principalele argumente avansate de istoricul american, în scopul susţinerii acestei teze, sunt neparticiparea României la acţiunile de terorism internaţional şi traficul de stupefiante dirijat de Moscova, reducerea colaborării dintre serviciile secrete ale regimul comunist şi cele ale statelor comuniste la o „simplă formalitate” şi neparticiparea la aplicaţiile militare ale Pactului de la Varşovia. Primul argument, cel al neparticipării României la acţiunile teroriste, este infirmat de cercetările existente până în prezent, care s-au oprit asupra relaţiilor Securităţii române cu unul dintre cei mai cunoscuţi terorişti din secolul XX, Carlos Şacalul, şi atentatele organizate de acesta la solicitarea autorităţilor comuniste.
Distanţarea de Moscova şi restabilirea relaţiilor cu statele occidentale este văzută numai din prisma interpretării româneşti, caracteristică Institutului de Istorie Militară, iar informaţiile citate din rapoartele serviciilor occidentale, contrare acestei viziuni, sunt considerate „eronate” şi produsul dezinformării Uniunii Sovietice. Din carte lipsesc informaţiile despre politica externă din primul deceniu de existenţă a regimului comunist român, perioadă în care acesta a fost total subordonat intereselor sovietice.
Referirile la politica internă a statului comunist în lucrare sunt minimale, iar în unele cazuri par a fi produsul fostului Serviciu de dezinformare din cadrul Securităţii, a cărui existenţă este însă negată de L. Watts. Un exemplu este prezentarea măsurilor întreprinse de autorităţile române în timpul revoluţiei maghiare din 1956, caracterizate doar ca „defensive” şi al căror unic scop a fost „să împiedice revizionismul maghiar din Transilvania”, deşi ulterior a fost declanşat un al doilea val de teroare şi represiune la nivelul întregii societăţi, pe care autorul îl trece sub tăcere.
În carte se găsesc informaţii şi despre anul 1968 şi implicarea României în derularea evenimentelor, fiind prezentate şi date despre o eventuală invazie a României, ce urma să se producă după cea a Cehoslovaciei, dar şi implicarea lui Nicolae Ceauşescu în Orientul Mijlociu.
Desigur, că nu toate informaţiile din carte sunt tendenţioase, însă modul în care Larry Watts îşi construieşte argumentaţia impune o reţinere a cititorului faţă de argumentele prezentate şi o raportare obligatorie la alte lucrări din domeniu.
