Solstițiu
Bătrânețea E-o plăcere Bine strunită. Trecătorule , Ești vrednic să fii prins În acest solstițiu Prost inspirat. Soarele cade pe el. Dimineața lustruiește Lumea dispărută. Puful florilor Se-ncuie în arțar. Cărțile complice Nu se mai scriu. Verdele adoarme Pe galbenul învechit, Inimile prăfuite Se-ntind la alt Soare.