N-am idee cum papagalul Bolborosea numele tău. Își scotea inelul din deget Și-l punea pe măsuța cu bile. Într-un fel ,el mă ascundea Într-o altă închipuire . Îmi reconstruia liniștea . Trosnetul fără vârstă , Lumina rece ,dezlegată. Când mă împiedicam de fotoliu , Papagalul se agăța tăcut De lumina […]
Femeii i-a căzut călimara pe dantelă. Continuă să-și țină La încheieturi Jumătatea de vârstă. Poartă pe deget un sigiliu Și flecărește. Istoria trece pe lângă ea Ca pe lângă o foaie dictando. Ceasornicul mai bate, Tălăngile se mai aud, Recolta mai așteaptă, Doar ea își strânge tare Dantela pe piept…
Insecta aceea s-a uscat pe trecutul meu. Intră acum învingătoare, Crezând că în locul meu Va fi altcineva. Atinge barierele, Pune capăt pătrățelelor. Dar dimineața îngroapă Impudica fărădelege. Numai Soarele singur Intră prin unghere, Sparge monturile, Alungă întâmplările Se-nfrățește cu absența, Agățată de mine, Cu flacăra de pe scoarța zidurilor. […]
Când soarele docil trece în alt veac Și lumina e o rigolă , Sunând a piersică blândă , Depărtările cheamă alte depărtări . Ea trece și numără literele alfabetului. Istoria lor ,istoria ei -un înec fosforescent. E frenetică ,învingătoare Într-un Imperiu fără pereche . Din când în când atinge poezia […]
Spre leneșul râs din ajun. Solstițiul din vis nu mai e cel de ieri. Nici cuvintele care vin dinspre mare Nu mai astupă vocale fragile. Sunt Semne peste tot. Pe fundul mării cresc copaci înșelători . Bastioane cu miros de trădare. Și nimeni, nimeni nu flutură un steag alb. Atâtea […]
Zi de iulie. Soții adultere se ascund de vipie . Au chipuri sfielnice. Samovarul le așteaptă-n surdină. Cu pași de nufăr Recită versuri pâcloase. Prin ferestre intră convoiul de raze. Se autoamăgesc, Vin vești de pe un țărm necunocut Iulie, ecoul tău e tot mai strâmb! Molatec, închegat, nestăpânit, Fardează-ne […]
Dacă toate mările s-ar da la o parte , Dacă armura ta ar deveni amiaza de-acum Și gândul ,un loc de unde n-ai plecat , Dacă mâinile crăpate ies încă din trupul meu , Dacă atâtea semne se odihnesc pe același cuțit , Cu care tai pâinea, dacă respirația ta […]
Trebuie să mai știm ce e amnezia. O altă gramatică a inimii duruie. E ceață. Istoria își alege O echilibristică albastră. Înecații voiau să se plimbe Prin târg. Din când în când, Un întuneric fosforescent îi luminează. Răzbat întâmplări dincolo de oglinzi. Pe șenile urcă amurgul. Numeri animalele, la asfințit, […]
88 de secunde te așteaptă albastre. Psalmii îi închid și-i deschid. Sunt alburii ca zborul… Atâtea umbre te caută În văzduhul lipit de zidul casei, În vișini, în piperul din mână, În limba ceasului stins. *poem din volumul ”Eudemonie”, editura David Press Print, Timișoara, 2016
Zmeul se rotește, Trasează cercuri. Are o aripă cernită. Pesemne, s-a agățat De baierele Cerului. Privește în jur, Aude pescărușii. Se intersectează cu liniștea. Se lipește de ea. Apoi caută licuricii Printre șinele de tren. Se-odihnește pe o colină. Răstoarnă amiaza Ca să-i ocrotească Pe porumbei. Le zâmbește amiralilor, Se […]
