Acum sunt o imagine pe o hârtie udă
Nu aud niciun vânt și nici o adiere
E ziuă, și ce întuneric !
Cobor din munții de aer sărat
în câmpiile galbene, ale minciunii
somnului și ale visului
Pașii mei sparg oasele cristaline
ale fostelor păsări
Calc peste zborul putrezit și aerul verde
face o junglă de zboruri geometrice
de liane de aer pe care alunec
și pendulez ca o orhidee urlând.
Voi rămâne neîntors printre oameni
Un plâns, un suspin de brizanți,
de substanțe negre în scorburi,
desfătate cu ierburile cerului.
