Am călătorit recent, pe linie profesională, în regiunea Auvergne, mai exact orașul Clermont-Ferrand. Ca întotdeauna în astfel de împrejurări am fost în legătură cu românii rezidenți în acest areal iar entuziasmul și implicarea lor au fost și sunt demne de toată considerația. Totodată, pentru că orice călătorie este într-o anumită măsură inițiatică, am încercat să descopăr ce mă înconjoară. Și iată-mă acum, din nou, la masa de scris, „troienit de aduceri-aminte”, cum spune poetul, și împărtășind tot ceea ce orașul de la poalele munților vulcanici ce alcătuiesc așa-numitul ”Massif Central” poate oferi mai frumos.
Istoria este prezentă pretutindeni și, deseori, așa-numitele comori ascunse sunt mai prețioase și mai fortificate de patina muzei Clio decât destinațiile consacrate. Clermont-Ferrand a însemnat pentru multe secole două burguri: Clermont și Montferrand. Primul, menționat de Strabon încă din antichitate, s-a numit inițial Nemossos (oraș din Galia cucerită de romani), apoi Augustonemetum (sanctuarul lui Augustus), respectiv Arvenos. În perioada medievală Clermont a devenit un important centru episcopal. Montferrand a apărut mai târziu (secolul XII), înființat de nobilii de Auvergne. Istoria acestor meleaguri a cuprins-o și pe Caterina de Medici, regentă a Franței (1552, respectiv 1560-1574), fiica lui Lorenzo di Piero di Medici, duce de Urbino, și a lui Madeleine de Auvergne. Moștenitoare a posesiunilor nobiliare din Auvergne, a preluat conducerea celor două așezări și, atât cât a fost posibil în climatul epocii, a permis instituției episcopale să se consacre în exclusivitate preocupărilor spiritual-religioase. Edictul de la Troyes (1630) a stipulat unirea Clermont cu Montferrand și din acest moment a început, printr-un proces de durată, formarea țesutului urban cunoscut astăzi.
Două au fost aspectele importante pe care simt nevoia să le aștern pe hârtia de scris. Primo, personalitatea Papei Urban al II-lea. Pe numele său Odon de Lagery, ales Papă în anul 1088, lansează, urmare unui important Conciliu desfășurat la Clermont, un apel pentru constituirea primei Cruciade (27 noiembrie 1095). Cuvintele sale, rescrise după mai mulți ani de cronicarul Foucher din Chartres în lucrarea ”Historia Hierosolymitana”, sunt fundamentale pentru a înțelege spiritul epocii și, mai ales, importanța religioasă și nu numai a sediului episcopal Clermont:
„O Fii ai Domnului!…Fără întârziere, să mergeți în ajutorul fraților voștri din țările din Orient și care deja de mai multe ori v-au cerut ajutorul. De fapt, după cum mai mulți dintre voi știți deja, un popor venit din Persia, turcii, le-au invadat țara. Au înaintat până la Marea Mediterană, mai precis până la ceea ce numim Brațul Sfântul Gheorghe….Distrug bisericile și regatul Domnului….Tuturor celor care vor pleca și vor muri pe drum, fie pe apă sau uscat, sau care își vor pierde viețile luptând cu păgânii, li se vor ierta păcatele. Acord iertarea păcatelor celor care vor participa, în virtutea autorității care o am de la Domnul….”. De menționat că „Brațul Sfântul Gheorghe” este Bosforul de astăzi, iar Cruciada a fost determinată de bătălia de la Mantzikert (1071), care a adus cu sine pătrunderea masivă în Anatolia actuală a turcilor selgiucizi. Astăzi, în Place de la Victoire, statuia Papei Urban al II-lea, cu brațul său drept indicând Ierusalimul, din proximitatea maiestuoasei catedrale gotice „Notre-Dame de l’Assomption”, construită începând din anul 1248 cu piatră neagră vulcanică de Volvic, ne îndeamnă la o reflecție privind semnificația unor evenimente ample din trecut. Acestea au avut, iată, ca punct de plecare o piațetă mică dintr-un oraș fermecător, încărcat de istorie sub forma unor clădiri vechi, cu străduțe tainice și uneori sordide.
Secundo, apariția neverosimilă într-un centru istoric mai degrabă de inspirație gotică al orașului a unei alte catedrale, „Notre-Dame-du-Port”. Construită în stil roman, cu inflexiuni arabe și bizantine, este inclusă din anul 1998 în Patrimoniul Mondial al UNESCO. Edificiu roman ridicat în secolul XII, impresionează prin stil arhitectural dar și prin diferența frapantă față de catedrala gotică sus-menționată. Amândouă de o neîndoielnică frumusețe, basilica „Notre-Dame-du-Port” se distinge nu numai prin inserarea sa în urbanitatea medievală și modernă totodată a locului, ci și prin istoria sa tumultuoasă. A fost aproape de demolare în anii Revoluției Franceze, însă petiția (anul 1800) și mobilizarea cetățenilor din Clermont-Ferrand au salvat-o. Numele său te determină să ridici din sprâncene pentru că nu există niciun curs de apă în apropiere, însă cuvântul port vine de la portus/entrepot/depozit, cartierul fiind atunci prin excelență unul comercial.
Clermont-Ferrand reține atenția și prin statuia galului Vercingetorix din place de Jaude, operă a marelui sculptor Frédéric Auguste Bartholdi, dar mai cu seamă prin străduțele din vechiul Montferrand, ce te duc cu gândul la Alexandru Macedonski și al său „oraș mic ce te fură încet cu ale lui tăcute strade”; sau mai degrabă la valurile istoriei și ale vieții al căror martor tăcut rămân clădirile din piatră de Volvic, statuile, catedralele, piațetele, porticurile. Și da, călătorule, nu îți rămâne decât să rostești, precum Faust al lui Goethe: „Clipă, rămâi! Ești atât de frumoasă!”.
notă: varianta inițială a articolului a fost publicată în Revista ”Argeș”, anul XXV (LIX), nr. 7 (517), iulie 2025.
