Cu siguranță un subiect dezagreabil, dar bine executat este preferabil unui subiect fermecător pictat prost.
În cazul în care dorim să dovedim prea mult ceva și mai ales dacă ne cramponăm de detaliile care contribuie la unitatea operei, riscăm să trecem cu vederea elementele esențiale.
Încă de pe timpuri, pe întregul continent, figura incubului bântuie spiritele. Etimologia latină a cuvântului ( in-cubus, literal ,,culcat peste”) ne arată că este vorba înainte de toate de un fenomen nocturn.
Demonul lubric, incubul ia forma umană în multe tablouri pentru a-și abuza victimele, care, conștiente la nivel obscur, nu vor păstra din această agresiune decât amintirea unui coșmar.
Pe măsura nopții, realul subliniază forța delirului oniric în care poate fi cufundată orice persoană.
Tabloul poate conține la întâmplare: o carte închisă, o oglindă neclară. Ce valoare au aceste amprente derizorii ale realului în fața unei groaznici furtuni, distrugând astfel toate regulile rațiunii, suprimând în același timp , orice urmă de speranță.
Luăm drept exemplu pictura ,,Coșmarul” de Fussli.
O tânără abandonată pe pat, într-o stare de profundă letargie, un spațiu sufocant. Remarcăm o draperie de un roșu amețitor, un monstru așezat pe bustul femeii, un cap de cal cu ochii fosforescenți. Ceea ce am redat mai devreme este o ciudată panoplie, dar este rezistentă timpului.
Prezența capului de cal cu ochi de argint reprezintă o apariție terifiantă, care, după cât se pare își are sursa în folclorul german, unde calul este asociat figurii unei vrăjitori.
Victima resimte deci profunda apăsare a unei greutăți puse pe piept. Buzele întredeschise și nările ascuțite nu îi lasă privitorului altă ipoteză. Decât cea a morții, dar nu orice fel de moarte: moartea prin înec, semn al cufundării totale în plasa unui coșmar. Este totul ca o visare a răului.
Însă există și frumosul în cadrul picturii.
Acesta poate să reprezinte conflictul câștigat între înger și incub, între adevăr și minciună. De asemenea, se remarcă aici triumful spiritualismului: crudă ca și natura, pânza poartă în ea toată mireasma idealului.
Dacă în tabloul redat mai devreme, tânăra din imagine nu a putut face nimic pentru a strivi monstrul, observăm în tabloul ,,Fata în alb” a lui Whistler are o cu totul altă postură.
Aceasta strivește monstrul de pe podea. Ca simbol al răului capul de lup zace întins pe jos. Se remarcă victoria inocenței asupra păcatului.
Tânăra are o postură semeață, ochii larg deschiși, parcă plini de mulțumire că a putut să omoare monstrul ce dorea să o distrugă.
Crinul pe care fata îl ține in mâna stângă ne poate duce cu gândul la Fecioara Maria care strivește șarpele păcatului . Acest aspect poate să ne sugereze victoria forțelor binelui, exceptând astfel, primul tablou comentat ,,Coșmarul”. De data aceasta, dacă în pictura lui Fussli, răul învinge și totul se termină într-o notă negativă, în pictura lui Whistler, puritatea dată de albul utilizat, postura semeață a fetei, crinul, toate sunt aducătoare de bine.
