Iluzia, a şaptea oară nesăţioasă. Doar absenţa mai prinde contur. Îmi probează galerele, Scrobitul jupon, Dantela flamandă, Cea de sub inimă, Gureşe destrămări, Acel mic echilibru, Adevărul nespus. (din volumul „POESII”, editura David Press Print, 2015)
Ana Pop Sîrbu se află în perioada albastră a poeziei, asemenea pictorilor cantonați, pentru un timp, într-un cromatismsui-generis, pierduți în limitele acestuia, până la epuizare. Titlul ultimului său volum de versuri, Poesii, e nepretențios, neutru, cu fățișă raportare la etimon. ”Păcătuiește” doar prin înlocuirea lui z cu s. În fond, […]
