Nu știu câtă psihologie a maselor cunosc conducătorii actuali (nu doar de la noi), dar privind înapoi fără mânie putem constata că (evident exceptându-i pe eternii romani născători ai adevăratei politologii) prin rezultatele incontestabile obținute în manevrarea până la prostire a popoarelor, fasciștii și comuniștii se detașează fără a avea […]
Printre inepțiile tragico-mediatice vehiculate în prezilele referendumului mi-a reținut supărător atenția formula rostită și scrisă „Țara împărțită”. Se putea intui o anume indusă isterie politico-mediatică, lucru pe care i l-am mărturisit unui prieten; mi-a replicat amical că formula i se pare un pleonasm în măsura în care politicul și media […]
Cu mai mulți ani în urmă, dar în plină democrație deja, s-a inițiat un studiu referitor la preferințele onomastice postrevoluționare ale românilor; dacă nume trimițând la cântăreți de muzică ușoară (Elvis, Domenico, etc.) nu trezeau totuși mirare, cel mult oarecare nedumerire, apăreau câteva dintre care se remarcau Rapandulica și Violanda. […]
O bună parte din evenimentele care zguduie neîncetat clasa politică românească pe scara justiției, a partidelor, a feluritelor relații și aranjamente, cu inflexiuni richteriene uneori, generează inutil mirare, revoltă populară celularizată și cam prost pusă în scenă – ca să evit rima cu regizată – deși o mai bună cunoaștere […]
Admirația față de lumea romană trebuie să cuprindă în primul rând o doză serioasă de realism; nici un model nu e perfect, ca atare a condamna ceea ce nu ne convine în trecut e dovadă de stupizenie, fie și pentru faptul că nu schimbăm nimic. Invers, a admira nemăsurat ceva […]
Ceea ce surprinde și uluiește printre multe altele în acest tulburător an al centenarului Țării, e faptul că, deși nici trei luni pline nu mai sunt până la măreața dată, nu există încă un plan clar de sărbătorire, un desfășurător convingător în această direcție; dar poate că nici nu e […]
Sintagma latină nu-mi aparține ci este a ilustrului Flaccus (Horatius), cu referire la creațiile unor poeți, scriitori prin extensie, care, prin îmbinări cel puțin stranii, dau naștere unor monstruozități, unor „înfățișări deșarte”; asta și în numele unei libertăți de creație care, spune Horatius, trebuie să existe dar cu niște limite […]
Scriam odinioară despre un fenomen pe care l-am numit nanism urban și care caracterizează un anumit mod de gândire românească. Ulterior, recitindu-l pe ilustrul Ion Codru Drăgușanu, deliciosul Peregrin transilvan, am constatat că meteahna amintită a fost remarcată și de transilvăneanul nostru, dacă nu în formă urbanizată, atunci într-una mult […]
Problemele de etimologie fiind lămurite relativ recent (vezi materialul cu titlul Nostalgia caesarică), să vedem totuși ce se mai întâmplă în sfera marilor (cu adevărat) conducători, doi-trei (unul face echilibru între ceilalți doi) cum e mai bine pentru popoare și lume, adică a celor caesarici pe bună dreptate, numiți cu […]
În unicitatea noastră postromană suntem un popor copleşit de posturi dar și postúri; implicit şi de consecinţele acestora. Spre a înțelege mai bine de unde provine această stare nemaiîntâlnită la alții și care, precum altele, ne evidențiază – nu neapărat benefic – , să începem prin a lămuri etimologia; nefiind […]
