A tergo…

adică pe la spate, (tergum, spate, dos…) pare să fi fost poziția preferată a cuplurilor romane după cum putem vedea în numeroasele reprezentări  plastice păstrate de două milenii. Atâta doar că în subtilitatea lor romanii nu s-au oprit la actul plăcerii, constatând că poate fi foarte neplăcut când cineva te sapă pe la spate, sappare a tergo, românescul a săpa fiind moștenit.  

Nu putem să nu observăm în ultima perioadă o serie de evenimente contestatare în anumite țări cu spirit independent, mai puțin agreate de unii, în care , indiferent de rezultatele electorale recente, se cere zgomotos „demisia”. E mai mult decât evident că nu întâmplător cum ar zice romanii quisquis sappat a tergo, desigur nu cu scop copulativ. Dar, din nou nimic  nu e … nou. 

Un exemplu lămuritor îl constituie tulburarea din Roma cunoscută drept Conjurația lui Catilina, De coniuratione Catilinae, descrisă de același Sallustius. Ca toate manifestările scandaloase, precum cele de azi, nici aceea nu reprezenta  nici pe departe o majoritate, astfel că nu s-a putut spune că, vezi Iuppiter, „Romanii au ieșit în stradă”.  Lumea se întreba cu justețe „cine o fi la spate???” precum azi, inclusiv la noi, căci un lider trebuia să existe… Capul răutăților, „Catilina își adunase în jurul său, lucru foarte ușor de îndeplinit, cete de ucigași și ticăloși, ca însoțitori. Căci toți nerușinații, preacurvarii, desfrânații care prin jocuri de noroc, ospețe și petreceri  își părăsiseră averile moștenite de la părinți și se înglodaseră în datorii; apoi cei pe care mâna sau limba îi nutrea cu jurăminte strâmbe, în sfârșit cei pe care-i tulbura ticăloșia, sărăcia și mustrarea de cuget”. 

De subliniat pentru cele ce urmează, odată cu Sallustius , liderul „căuta mai ales prieteniile celor tineri, sufletele lor plăpânde încă fiind lipsite de tărie, ușor de prins în capcană”. Evident eroarea aparținea  celor aflați la putere, căci armata fiind ocupată  în afară, „la capătul lumii”, „senatul nu avea grijă de nimic, toate erau în liniște și pace, cu totul bine venite pentru Catilina”. Dar „ceva mai pe ascuns, erau și bărbați de neam ales pe care îi împingea mai mult speranța puterii decât sărăcia sau vreo strâmtorare.” În fine mai erau, tot precum azi, „oameni cărora li se părea o mare răsplată tulburarea liniștii publice”. E evident că nu prea s-au schimbat multe. O asemenea răzmeriță nu se putea termina decât prin înfrângere, încarcerare și execuție. Dar pentru asta e nevoie de un consul Cato  care „să pregătească cele de trebuință pentru pedeapsa cu moartea.” 

Nu întâmplător se insistă în scriere asupra rolului anumitor tineri. Un gânditor român din secolul trecut, pe nume Nae Ionescu, bun cunoscător al tineretului universitar scandalagiu, afirma fără dubiu că acela care își atrage tineretul de partea sa, va avea puterea. Cel puțin suspecte manifestațiile din țara vecină, Serbia,  unde studenții, nu știm câți numeric, deci o parte din studenți cer demisia președintelui Statului, ales cu o majoritate confortabilă. Cam dificil de stabilit totuși ce legătură ar fi între prăbușirea unui tavan de gară chiar dacă au murit 15 cetățeni și statutul de tânăr studios, dacă e chiar … studios. Precum în spatele manifestațiilor de la noi și în spatele studenților sârbi e cineva, sapă cineva făcând total neplăcută poziția. Aș încheia reamintind că studens înseamnă doritor de … studiu; să nu uităm însă  că studere  înseamnă și a favoriza, a ține cu partidul cuiva . Cicero, despre același Catilina: „mulți tineri erau de partea acelui ticălos”. Parcă totuși studenții ar trebui să fie preocupați de… studiu. 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *