MUSICA PURITAS DOMINICA (războiul… )

sau, mai elegant, conflictul armat, atât de dorit de mulți lideri, cu nenumărați morți, hibrid sau nu, în mod paradoxal a lăsat din trecut și ceva … frumos, în compozițiile unor genii care au resimțit răul belicos, nefiind politicieni. Să începem cu Bellum Sacrum, imnul gregorian al cruciaților, impunător dar deloc frumos fiind războiul sacru de măcelărire în numele Divinității. În secolul XX, Șostakovici compune Simfonia VII, subintitulată Leningrad, în timpul cruntului asediu german. Cam în aceeași perioadă și cu aceeași motivație, în 1944 Prokofiev compune Simfonia V. Benjamin Britten – căci războiul nu a ocolit pe nimeni – compune impresionantul War Requiem, din care vom audia Dies Irae cu un britanic, Bryn Terfel și Sanctus cu o rusoaică, Anna Netrebko și un american, Thomas Hampson în același concert la Salzburg, probându-se că ticăloșia politică (încă… ) nu domina marea muzică (?), asta fiind în 2013. Să sperăm că secolul XXI nu va genera totuși un al treilea motiv pentru compoziții dureroase în măreția lor. 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *