Dan Negrescu „Trăiască războiul!”

economic deocamdată, este indubitabil cel mai recent îndemn. Ghilimelele relevă că  e un citat, adică nimic nou. Sursa: în 2019, genialul regizor de operă David McVicar, relua la Royal Opera House o mai veche  montare a capodoperei Faust în forma consacrată (noua înregistrare apărută în 2021).  Mărturisea că nu are ce schimba în afară de interpreți. Poporul plin de entuziasm belicos se pregătește de marea confruntare, militarii beau în prostie, iar la un balcon apare un cearșaf imens pe care scrie, nici mai mult nici mai puțin, VIVE LA GUERRE. Nu se petrece în hexagon dar Gounod a fost francez. Nu e vina lui.

Acum e evident că intenția belicoasă a unora, dornici după fostele colonii și nu numai, după cum am mai scris, e  oarecum contracarată de războiul economic inițiat de (probabil…) cel  mai puternic. Iarăși nimic nou.

Premisă: „o aprinsă dispută s-a iscat de multă vreme între muritori, dacă în faptele de arme reușesc mai mult prin puterea corpului sau prin tăria spiritului. Pentru că și înainte de a începe e nevoie de cumpănire, iar după ce ai cumpănit, de faptă rapidă. Nici una nici alta nefiind satisfăcătoare prin sine, una are trebuință de ajutorul celeilalte”, crede Sallustius.

Același: „lăcomia de bani a zdruncinat buna credință, onestitatea și celelalte bune deprinderi. Setea de putere i-a împins pe mulți muritori  să devină fățarnici, să prețuiască prieteniile și dușmăniile nu după fapta cuiva, ci după folosul lor…”. De remarcat actualitatea și a următoarei observații pentru unele cazuri:  „Setea de putere mai mult decât lăcomia de bani tulbură sufletele oamenilor”, un viciu care poate fi totuși „mai aproape de virtute”; desigur, depinde la cine se manifestă.  Dar, să fim bine înțeleși: „după ce bogăția a început să ocupe un loc de cinste, iar gloria, stăpânirea și puterea urmau după ea, virtutea și-a pierdut treptat din vigoare, sărăcia a fost considerată o rușine, iar onestitatea o răutate.”

Nu sunt citate moralizatoare ci doar constatative prin actualitatea lor.

Ideea războiului economic nu putea porni decât de la … romani, dintr-un motiv simplu dar  greu de înțeles de unii: pentru că erau cei mai puternici și inteligenți (nu artificial…). Cel care a rezolvat cu decență situația a fost Nerva Traianus. Știm de la amicul său Plinius Iunior că inamicii Romei, în impertinența lor „nu luptau pentru libertatea lor ci pentru subjugarea noastră și nu admiteau armistițiu decât în condiții de egalitate…”.

Trufia e însă adesea la mila celui puternic: „Egiptul s-a tot fălit că nu depinde câtuși de puțin de climă și ploi, … încât se lua la întrecere cu cele mai mănoase pământuri. Și dintr-o dată seceta l-a pârjolit. Și așa, lipsită de apele revărsate ale Nilului, țara a invocat ajutorul împăratului nostru, cum obișnuia să invoce Nilul. Puterea ta, Caesar, intervine atât de neîntârziat și bunătatea ta e întotdeauna gata și dispusă deopotrivă să ajute. Era un lucru foarte răspândit pe vremuri cum că orașul nostru nu s-ar fi putut aproviziona și menține fără resursele Egiptului. Această națiune arogantă și îngâmfată, se fălea că până și poporul învingător era hrănit tot de ea și că abundența sau foametea noastră erau în funcție de fluviul ei, de corăbiile lor. Noi am restituit totul. Egiptul să ia seama la această experiență… să știe că nu-i este indispensabil poporului roman și să-i fie deci supus.” 

Nu putem decât să sperăm că economicul se va rezolva fără ca pigmeii isterici să țipe VIVE LA GUERRE. Roma rămâne un posibil model.

Și totuși îndemnul duce către războiul criminal. Nu întâmplător cei mai belicoși se dovedesc a fi doi lideri: unul englez, celălalt francez. Un cuvios  prelat pe nume Thomas Malthus, englez, (sec. XVIII-XIX) argumenta necesitatea răririi periodice a populațiilor, pentru a echilibra raportul dintre acestea și consum. Printre cele mai eficace modalități de reglare sunt menționate epidemiile și războaiele. Se pare că recent încheiata pandemie nu a fost satisfăcătoare totuși, deci un război e necesar… doar că malthusianismul are o mare deficiență: nu specifică procentual câți conducători ar trebui să piară  în raport cu populația. 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *