TRANSATLANTIC. Judith Wright –  Cercul ritualului Bora

 

Judith Wright

 Cercul ritualului Bora

 

Cântecul s-a stins, dansul

a rămas un secret, în țărână, cu dansatorii

ritualul inutil și poveștile tribale

pierdute într-o poveste stranie

 

Doar iarba crește

pentru a marca cercul de dans; copacii de eucalipt

păstrează postura și mimează o incantație veche,

murmură un descântec greșit

 

Vânătorul a plecat; suliţa

este zdrobită sub pământ; corpurile pictate

un vis pe care lumea l-a respirat în somn și l-a uitat.

Picioarele nomade nu se mai mișcă.

 

Doar inima călărețului

se oprește înaintea unei umbre nevăzute, un cuvânt nerostit

rămas într-un blestem străvechi,

frica la fel de veche precum Cain.

 

Judith Wright (1915- 2000) a fost o renumită poetă Australiană și militantă pentru respectarea drepturilor aborigenilor.  În 1998 i-a fost acordat premiul Australian National Living Treasure.  Wright a scris peste 50 de volume de poezie și proză, dintre cele mai cunoscute titluri, amintim:  The Moving Image, Woman to Man, The Gateway, The Other Half, Shadow, Hunting Snake, etc.   În 1991 i-a fost acordată Medalia de Aur a Reginei pentru Poezie.

 

Judith Wright

Bora Ring

 

The song is gone; the dance
is secret with the dancers in the earth,
the ritual useless, and the tribal story
lost in an alien tale.

Only the grass stands up
to mark the dancing-ring; the apple-gums
posture and mime a past corroboree,
murmur a broken chant.

The hunter is gone; the spear
is splintered underground; the painted bodies
a dream the world breathed sleeping and forgot.
The nomad feet are still.

Only the rider’s heart
halts at a sightless shadow, an unsaid word
that fastens in the blood of the ancient curse,
the fear as old as Cain.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *