Pare că după pandemie, societăţile lumii trăiesc în ceea ce s-a numit “permacrisis”, dată de pandemia însăşi, crizele economice postpandemice, războiul din Ucraina, conflictul din Orientul Mijlociu etc. Pe acest fond, preocupările legate de starea democraţiei, a libertăţilor, a drepturilor sau a participării politice au trecut pe un plan secund. Pe acest fundal, s-a publicat recent, Indexul global al Democraţiei (https://www.eiu.com/), realizat anual de The Economist. Index care ne reaminteşte de cum stăm cu democraţia în România şi în lume. Şi un index care nu este prea optimist. Trei observaţii principale aş scoate în faţă din acest raport al Democraţiei pe 2023. Faptul că SUA se menţine la statutul de democraţiei deficitară (flawed democracy). Faptul că Europa de Vest şi America de Nord rămân regiuni cu cele mai avansate democraţii. Faptul că superanul electoral 2024 nu este lipsit de riscuri din punct de vedere democratic.
Cu privire la România, scorul pentru 2023 este stagnant (6,45, pe o scală de la 1 la 10, unde 10 este cel mai înalt grad de democraţie), ţara noastră nereuşind să revină la situaţia de dinainte de pandemie. În plus, nu pare să mai recupereze acele 0,5 puncte, ca sa depăşească limita psihologică de 7, limită pe care o reuşise cu puţin în 2006 şi 2008 (7,06). Mai exact, în 2023, cu un scor de 6,45 puncte, România se situează pe locul 60 din 167 de ţări (a urcat cu 0,02 faţă de 2021 şi cu 0,05 faţă de 2020), având în continuare titulatura de democraţie deficitară (scorul pentru democraţiile deficitare este situat între 6 şi 8). De altfel, scorul României oscilează între 6,38 şi 6,45 în anii 2017-2023, în toată această perioadă observându-se o scădere relativă a indexului în raport cu anul 2015 (6,68), dar şi o scădere mai consistentă, raportat la anii 2006/2007, când scorul începea cu cifra 7. Dacă e să ne uităm la cei 5 indicatori măsuraţi, observăm că, în 2023, la capitolul proces electoral şi pluralism, ţara noastră stă cel mai bine, cu un scor de 9,17, de altfel, un indicator cu relevanţă relativă, dacă ne gândim la faptul că anul 2023 nu a fost unul electoral. Indicatorul funcţionarea guvernului este cotat la 6,43 (faţă de 5,36 în anul 2020), indicatorul participarea politică – 5,56 (faţă de 6,67 în anul 2020), cultura politică – 3,75 (în stagnare), iar libertăţile civile – 7,35 puncte (relativă stagnare).
La nivel global, războiul și conflictul care s-au extins în 2023, au condus şi la accentuarea tendințelor negative deja existente în multe țări. Indicele annual, care oferă o imagine instantanee a stării democrației globale, a înregistrat o scădere a scorului său total de la 5,29 în 2022 la 5,23 în 2023. Avem, deci, în 2023, o nouă scădere succesivă (a 18-a).
Clasificând ţările lumii în regimuri autoritare (absenţa pluralismului politic, lipsa alegerilor libere şi corecte, abuzuri, nerespectarea drepturilor şi libertăţilor etc; scor: 0-4), regimuri hibride (alegeri defectuoase, corupţie generaliată, stat de dept slab; scor: 4-6), democraţii deficitare (flawed democracies: alegeri libere şi corecte, drepturile fundamentale sunt respectate, subdezvoltarea culturii politice, niveluri scăzute de participare politică; scor: 6-8) şi democraţii depline (full democracies: sistem eficient de checks and balances, nivel ridicat de cultură politică, justiţie independentă etc; scor: 8-10), studiul anual făcut de The Economist, arată că, la nivelul anului 2023, doar 8% din populaţia lumii trăieşte în democraţii depline.
Cu o treime din populația lumii care trăiește în forme de regimuri autoritare (39,4%) şi cu mai puţin de jumătate din populația lumii care trăiește într-o formă de democrație oarecare (45,4%), dar doar 7,8% locuiește într-o „democrație deplină” (scoruri peste 8,00), tabloul general al democraţiei nu arată prea optimist.
Cu alte cuvinte, 24 de ţări (14,4% dintre ţări – 7,8 din populaţia lumii) din 167 erau, în 2023, democraţii depline, în timp ce 50 de ţări (29,9% – 37,7 din populaţia lumii) erau democraţii defectuoase. 34 de ţări (20,4% – 15,2% din populaţia lumii) erau regimuri hibride, iar 59 de ţări (35,3% – 39,4 din populaţie) erau regimuri autoritare.
Aşadar, la trei ani de la pandemia de Covid-19, care a dus la un recul al libertăților pe tot globul, rezultatele pentru 2023 indică o stare de înrăutăţire și o lipsă de impuls. Doar 32 de țări și-au îmbunătățit scorul indicelui în 2023, în timp ce 68 de țări au înregistrat un declin. Scorurile pentru 67 de țări au rămas aceleași, dând o imagine globală a stagnării și regresiei. Cea mai mare parte a regresiei a avut loc la nivel global în rândul non-democrațiilor, pe măsură ce „regimurile autoritare” s-au înrădăcinat și țările clasificate drept „regimuri hibride” s-au luptat să se democratizeze.
Este, totuşi, şi o veste bună pentru anul 2023, şi anume aceea că numărul democrațiilor a crescut cu două în 2023, Paraguay și Papua Noua Guinee trecând de la statutul de „regimuri hibride” la „democrații deficitare”. La rândul său, Grecia a devenit o „democrație deplină”, în timp ce Chile a fost reclasificată drept „democrație defectuoasă”. Pakistanul a fost retrogradat la un „regim autoritar”, în timp ce Angola a fost trecută la „regim hibrid”, conform https://www.eiu.com/.
Din punct de vedere regional, în Europa de Vest, scorul mediu s-a îmbunătățit cu cea mai mică marjă posibilă: 0,01 puncte (8,37). Cele mai mari regresii au avut loc în America Latină și Caraibe, Orientul Mijlociu și Africa de Nord. Țările din Sahel și Africa de Vest au fost, de asemenea, printre cele mai slabe performanțe în indicele 2023, deoarece loviturile de stat și conflictele s-au răspândit în regiune.
Evoluțiile din Canada au determinat o scădere a scorului Americii de Nord la 8,27, sub cel al Europei de Vest (8,37), fiind pentru prima dată când America de Nord nu se plasează ca regiune cu cel mai mare punctaj din lume de la lansarea Indexului Democrației, în 2006. Aici, ar fi de adăugat evoluţia negativă a SUA, care din 2016 are statutul de democraţie deficitară şi care în 2023 este cotată la 7,85 (la fel ca în 2022 şi 2021). Cu toate acestea, la nivel de regiuni, Europa de Vest şi America de Nord rămân în topul democraţiilor.
Indexul Democraţiei pe 2023 evidenţiază o tendinţă intuitivă din punct de vedere empiric pentru Europa de Est. Şi anume faptul că, în unele țări, acolo unde sprijinul pentru lideri puternici este înrădăcinat în istorie și tradiție, se poate observa sprijinul populaţiilor pentru guvernările de tip tehnocratic sau de către personalităţi cu profil militari. Raportul consideră acest fenomen drept o slăbire a atașamentului popular față de democrație și instituții democratice, care, de altfel, este reflectată în scăderea scorului mediu global pentru indicatorul cultură politică între 2008 și 2023, de la 5.73 la 5.24.
În raport se mai atrage atenţia asupra anului electoral 2024, când se înregistrează un număr record de alegeri în lume, acest lucru neînsemnând că organizarea scrutinelor este întotdeauna un semn de sănătate democratică. Şi această asumpţie, de altfel, reflectată şi în definiţiile celor patru categorii de regimuri cuprinse în indexul democraţiei, este exemplifcată prin situaţia Ucrainei, ţară care şi ea va fi marcată de un proces electoral prezidenţial în 2024. Raportul atrage atenţia că, deşi se spune că organizarea unor alegeri ar fi un act democratic, o sfidare în fața războiului Rusiei de distrugere a statului ucrainean, cu toate acestea procesul electoral nu se poate deasfăşura conform standardelor democratice şi nu poate oferi garanţii de corectitudine, având în vedere că este în vigoare legea marţială.
Cei cinci indicatori măsuraţi în realizarea Indexului Democrației 2023: pluralismul și procesele electorale, funcționarea guvernului, participarea politică a cetățenilor, cultura politică și libertățile civile. Raportul este disponibil gratuit pe: eiu.com/democracy-index.
În ceea ce priveşte indicatorii care au cunoscut, în intervalul 2008-2023, cea mai mare deteriorare sunt libertăţile civile (-0,91 puncte) şi procesul electoral şi pluralismul (-0,58 puncte). Prin opoziţie, scorurile pentru indicatorul funcţionarea guvernului şi cultura politică au scăzut într-o mai mică măsură, cu 0,34, respectiv 0,49.
Dincolo de măsurătoarea cantitativă oferită de acest index, Raportul susține că accentuarea conflictelor la nivel global este rezultatul existenței unei preponderențe mai mari a statelor autoritare. Conform acestei perspective, lumea se împarte între democrații și autocrații, primele fiind susținătoare ale păcii, iar cele din urmă fiind declanşatoare de război – ceea ce, intuitiv, pare să aibă sens. O astfel de interpretare a sursei conflictului global care leagă autocrația cu războiul și democrația cu pacea găsește şi confirmare academică, în ceea ce este cunoscut sub numele de „teoria păcii democratice”.
