Robert Bly
Ascultând Muzică Veche
Rudra Vina
Nu știu ce m-ar putea aduce mai aproape de tine.
Poate muzica în surdină, poate plimbarea
De la miezul nopții, poate scufundarea în adâncuri.
Poate tăcerea. Poate mișcările în viteză ale sufletului
Precum tălpile care zburdă peste garduri. Alteori, o carte așezată
Pe pieptul meu mă întoarce în trecut, în brațele mamei.
Poate că durerea din pliul brațului meu nu este decât
Tristețea pe care o simte un nou-născut
Când tatăl său vine să-l revendice lumii acesteia.
Nu-mi cere să iau partea lui Platon
Ori a lui Freud. Doar vino aici și ajută-mă
Să-mi ard cărțile, să ne putem muta în Argentina.
Sunetul tobei insistă că noaptea în care vom muri
Va fi o noapte îndelungată. Corzile vinei lui Rudra
Stăruie că nu-i destulă suferință.
Haide, vina lui Rudra, haide, strigă mai departe (de)spre Dumnezeu.
Îmi imprim chipul meu pe fața mea mică
Ca o mierlă care se furișează duios printre frunze.
Robert Bly (1926 – 2021) poet, eseist, traducător și activist american, unul dintre cei mai faimoși și marcanți poeți ai Americii (D. Gioia). Bly e cunoscut publicului larg ca autor al volumului Iron John: A Book About Men (1990, retipărit în 2001 cu titlul Iron John: Men and Masculinity). Bly a studiat la Colegiul St. Olaf din Northfield, Minnesota, pentru un an, apoi s-a transferat la Universitatea Harvard, unde a absolvit cu un BA, în 1950, studii urmate de un master la Universitatea din Iowa. Bly a fost primul poet official Laureat al statului Minnesota, între anii 2008 -2011. Enumerăm câteva titluri de cărți si anul publicării: Sleepers Joining Hands (1973), This Body Is Made of Camhor and Gopherwood (1977), This Tree Will Be Here for a Thousand Years (1979), Morning Poems (1997, Eating the Honey of Words (1999), The Man în the Black Coat Turns (1981) și The Maiden King: The Reunion of Masculine and Feminine (1999).
Robert Bly
Listening to Old Music
The Rudra Vina
I don’t know what would bring me close to you.
Maybe slowing down the music, maybe walking
In the middle of the night, maybe diving for the bottom.
Maybe silence. The speed of the soul leaping over fences
Brings the toe forward. At other times, a book resting
On my chest takes me backward into my mother’s arms.
The ache in the fold of my arm must be the old
Sadness that the newborn feels when he senses
That his father has come to claim him for his world.
Don’t ask me whether to take Plato’s side
Or Freud’s. Just come over here and help me
Burn my books so we can move to Argentina.
The drum insists that the night we die
Will be a long night. The Rudra Vina goes on
Insisting that there is not enough suffering.
Go on, Rudra vina, go on growling about God.
I am rubbing my big face against my little face,
Like a blackbird flying swiftly through the leaves.
