Finalul aventurii în roz

Gata, am scăpat de ghips. Scriu aceste cuvinte cu mâna eliberată de sub jugul exploatării rozului, spre deosebire de articolul trecut, scris de sub cătușele neiertătorului manșon.

Tăierea ghipsului s-a făcut cu un fierăstrău electric ca cel pentru tăiat copacii, dar ceva mai mic, dar cu zgomot comparabil. Moment de groază. Tehnicianul, același care îmi propusese acum șase săptămâni culoarea roz, m-a recunoscut imediat: sigur, vă țin minte, cum să vă uite cineva?

Cu mâna bej – culoarea pielii – (gata cu roz-ul, s-a dus!), am fost trimisă la radiografie. Logica mea interioară îmi spunea că radiografia va fi înainte de scoaterea ghipsului, dar m-am înșelat.

După radiografie și așteptare în aceeași sală aglomerată ca data trecută, am fost chemată în cabinet. Pe un ecran imens trona radiografia mâinii mele. Mie, numai ce văd o imagine legată de un organ omenesc, mi se face rău instantaneu. Noroc de tinerica mea însoțitoare care, văzându-mi paloarea, m-a ajutat să mă întorc cu spatele la ecran, poziție total incomodă pe patul unde eram pusă.

A intrat doctorul. Același care mă speriase cu interdicția de a ridica peste 250 g, altfel va trebui operație și care, la o vizită intermediară, îmi servise aceeași remarcă (probabil standard!) când am încercat să mă tocmesc pentru cinci săptămâni de ghips în loc de șase.

Continuare-roz-2

Doctorul s-a uitat la ecran și apoi a venit spre mine. „Întindeți mâinile” zice. Le-am întins. Mă apasă el pe încheietura mâinii stângi, cea nefracturată. „Vă doare?” mă întreabă. „Da”, zic. Mă apasă apoi pe încheietura mâinii drepte, fosta prizonieră sub scutul roz. „Vă doare?”, repetă el întrebarea. „Nu”, răspund.  „O luăm de la capăt”, zice doctorul, convins – cred – că nu știu care mi-e dreapta și care stânga. Și repetă aceleași întrebări în aceeași ordine, iar eu răspund la fel. Ce să fac? Ăsta era adevărul, încheietura stângă mă durea, cea dreaptă nu.

Se uită omul cu milă la mine. „Normal ar fi ca ambele mâini să fie la fel”, zice el. „D-le Doctor, răspund eu politicoasă, aveți dreptate, dar cred că stânga, din simpatie pentru dreapta pe care a suplinit-o șase săptămâni, azi ea mă doare, nu dreapta.” „Bine, zice el, făcându-se că nu observă, deci răspunsul este că nu vă doare niciuna din încheieturi”, a concluzionat doctorul și am acceptat fără comentarii.

Continuare-roz-3aS-a îndreptat spre ecran, a privit lung oasele scheletice care mă înfricoșau și a dat sentința: „Să știți că fractura s-a vindecat, totul e sudat la loc, vă trimit la fizioterapie, dar vă dau și o foaie cu exerciții pe care le puteți face singură acasă.”  Îmi întinde foaia cu imagini și pe cea cu recomandarea pentru fizioterapie.

Ei, dacă radiografia arată bine, ia să văd dacă-mi dă voie să conduc. Și îl întreb. Îmi spune că pot conduce, dar nu încă pe autostrăzi. „Care autostrăzi? Eu vreau să merg în cartier să-mi cumpăr alimente! Și, dacă veni vorba, cât pot să ridic acuma?” Se uită el la mine întrebător. „Rândul trecut mi-ați spus 250 g, acum cât?” explic eu. „Acum, 500 g.” Tot e ceva, am mai obținut o păsuire.  „ Dar la pian pot să cânt”? întreb. Se uită lung la mine și zice: „Înainte ați cântat?” „Cât am fost în ghips n-am cântat.”, spun eu. „Nu asta v-am întrebat, ci dacă înainte de ghips ați cântat”. „ Păi sigur că am cântat, de aia v-am și întrebat”. După ce am spus asta am realizat că voise să facă o glumă cu mine și nu mă prinsesem…El a zâmbit și apoi a adăugat: „Veniți pentru un consult peste șase săptămâni”. Primul meu gând a fost că în șase săptămâni deja va fi mai aproape de primăvară. Dar, imediat după aceea m-am întrebat pentru ce să vin? Să vadă dacă încheieturile ambelor mâini sunt la fel?

Ghicindu-mi gândul, a adăugat: „Dacă nu veți avea nevoie de consult, anulați-l la secretară, n-o să mă simt jignit!”

Din exercițiile recomandate de imaginile de pe foaia primită,  numai vreo două sunt pentru încheieturi, restul se aplică în alte cazuri. Cât despre fizioterapie, nefiind obligatorie, mi s-a spus că pot s-o ignor.

Iată-mă deci la datorie, zburdând cu degetele brațului eliberat pe claviatura binevoitoare a calculatorului!

desene de Adelaida Mateescu

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *