a.”Gânduri despre secolul XX” (ediția românească, 2021, la editura Litera) este cu adevărat ultima carte a lui Tony Judt. Ea nu îi aparține integral lui Judt , ci e o conversație – lungă, consistentă, atât de emoționantă – pe care marele istoric a avut-o, în ultimele luni de viață, cu un alt mare istoric (și, totodată, foarte bun prieten), Timothy Snyder.
ă.E util să știm sau să ne reamintim cine sunt cei doi co-autori ai acestei cărți. Inclusiv pentru a luat act de altitudinea intelectuală (care, voi detalia mai jos, e dublată și de o anume – atât de specială – altitudine emoțională) la care se consumă acest uluitor dialog.
â.Mai întâi, un profil clasic, de editor: Tony Robert Judt (2 ianuarie 1948 – 6 august 2010) a fost istoric, eseist și profesor universitar britanic, specializat în istorie europeană. Judt s-a mutat în Statele Unite pentru a ocupa postul de profesor de studii europene la New York University și de director al Institutului Erich Maria Remarque, aparținând aceleiași universități. A fost un colaborator permanent al publicației New York Review of Books. În 1996, Judt a fost ales membru al Academiei Americane de Arte și Științe, iar, în 2007, membru corespondent al Academiei Britanice. Printre cele mai cunoscute volume publicate în timpul vieții se numără: Marxism and the French Left: Studies on Labour and Politics in France 1830–1982 (1990), A Grand Illusion?: An Essay on Europe (1996), Ill Fares the Land (2010) și The Memory Chalet (2010).
b.Apoi, neapărat de (re)amintit: poate că titlul de cel mai mare răsunet din portofoliul traducerilor în limba română al lui Tony Judt este ”România la fundul grămezii”; cartea apărută în 2002 – care nu e una de autor, ci un potpuriu, o antologie de ”polemici, controverse și pamflete” – a fost însoțită de un mare scandal cu multe nuanțe politice în epocă.
c.În orice caz, pentru mai bine de un deceniu, la Polirom, lui Tony Judt – în faptul, unul dintre marii istoricii ai lumii din ultima jumătate se secol – îi apar majoritatea lucrărilor sale de anvergură: ”Epoca postbelică”, ”Povara responsabilității”, ”Reflecții asupra unui secol XX uitat”, ”Europa iluziilor”. Tot aici, și ultima sa carte – scrisă de unul singur: delicata și tulburătoarea carte ”Cabana memoriei”.
d.În chestiunea prezenței publice a lui Tony Judt în România există și un om providențial, în persoana lui Mircea Mihăieș. Acesta îi dedică lui Judt, după moartea lui, și o carte, ca un superb omagiu (apărută tot la Polirom): ”Ultimul Judt”.
e.Tony Judt a cunoscut bine – și, în câteva rânduri, chiar la pas – România. A scris în multe rânduri despre țara noastră, a fost la noi de mai multe ori, a fost apropiat de formidabilul creuzet intelectual care a fost, timp de mai mulți ani, gruparea intelectuală care a activat, la Timișoara mai ales, în jurul Fundației ”A Treia Europă”.
f.Editura Litera, la rândul ei, a început de curând să readucă – în interiorul colecției ”Kronika”, remarcabilă, cu multe titluri de mare forță – în circuitul editorial opera imensă a lui Tony Judt. Mai întâi, prin reeditarea ”Epocii posbelice”, apoi cu eseurile de final ale istoricului britanico-american, ”Când lucrurile se schimbă” și, cea mai recentă apariție editorială de până acum, ” Gânduri despre secolul XX”.
g.Timothy Snyder, cel care, prin întrebări, întreține conversația – și cel care face, de fapt, mult mai multe – din ”Gânduri despre secolul XX” este unul dintre super-starurile istoriografiei mondiale. Profesor de istorie la Universitatea Yale și autor al mai multor cărți premiate cu cele mai râvnite distincții din lume pentru ”cartea de istorie”. E cel care a scris, între altele, ”Pământul negru. Holocaustul ca istorie și avertisment” , ”Tărâmul morții. Europa între Hitler și Dstalin”, ”Drumul spre nelibertate. Rusia, Europa, America” sau ”Despre tiranie. Douăzeci de lecții ale secolului XX”.
h.Cărțile sale sunt publicate în limba română – și anume, cu o proptitudine remarcabilă în raport cu ediția originară – la editurile Humanitas și Trei.
i.Încă un detaliu – foarte important despre profilul public al lui Timothy Snyder: în oceanul de analize și comentarii despre războiul dintre Rusia și Ucraina, textele semnate de Snyder sunt între cele mai demne de atenție și, de altfel, între cele mai citate de marea presă internațioanală. Pot fi găsite (de fapt, nu numai ele) pe siteul personal al autorului: https://www.timothysnyder.org/
î.Nu înapoi la tematica acestei cărți, ci – pentru că e important – la contextul ei de posibilitate. În ultimii ani ai vieții, Tony Judt a suferit de SLA (scleroză laterală amiotrofică) – o boală neurologică degenerativă care se manifestă prin paralizie treptată și ca provoacă, de regulă, o moarte destul de rapidă. E aceeași cumplită boală de care a suferit marele fizician Stephan Hawkings și cea care a provocat, acum câțiva ani, faimosul ”viral” Ice bucket chalange.
j.În ”Cabana memoriei” – pe care și-a amenajat-o pentru sine – Tony Judt scrie despre propria-i suferință: „Specifice sclerozei laterale amiotrofice sînt, în primul rînd, păstrarea acuităţii simţurilor, iar în al doilea rînd inexistenţa durerii. Spre deosebire de aproape orice altă boală gravă sau letală, ţi se dă libertatea să contempli în tihnă şi cu minim disconfort deteriorarea catastrofală a propriei condiţii.“
k.”Gânduri despre secolul XX” e scrisă ”în doi” fiindcă, începând cu 2009, Tony Judt nu mai poate scrie, la propriu. Inițial, carte e conversație lungă între Judt și Snyder – începută la numai câteva luni după ce Judt fusese diagnosticat ca având SLA și derulată în iarna, primăvara și vara lui 2009. În 2010, Tony Judt încetează din viață. Cartea celor doi apare, în ediția primă, în 2012. La aproape un deceniu distanță, o avem, iată, și în limba română.
l.Într-un fel, acest volum e o ”carte dictată”. ”Sunt un istoric preocupat de Europa de Est, unde cartea dictată se bucură de o tradiție extraordinară”, notează T. Snyder. Și dă două exemple iconice: volumul făcut de Karel Capek cu Tomas Masaryk, președintele-filosof al Cehoslovaciei și (”probabil cea mai bună carte dictată”) volumul ”Secolul meu”, conversația dintre Aleksander Wat și Czeslaw Milos.
m.Întrebările pe care le construiește și pe care le pune Snyder vin din 3 surse majore de inspirație. Prima: orizontul tematic – foarte generos – al cărților publicate de Tony Judt. A doua: chiar viața lui Tony Judt, om de stânga, evreu, cu experiența kibuțului, social-democrat cu o viziune foarte diferită de a majorității stângii în privința comunismului, a marxismului și a istoriei recente a Europei de Est (”intuiam că istoria Europei de Est îi lărgise perspectivele etice și intelectuale lui Tony, dar nu bănuiam cât de profundă fusese transformarea”). A treia: istoria vieții intelectuale din secolul XX pe care Judt nu a mai apucat să o scrie și la care lucra în acea ultimă perioadă (T. Snyder: ”am folosit planul cărții ca bază pentru o a treia serie de întrebări”).
n.O idee foarte bună – agreată de ambii interlocutori – a cărei punere în practică dă un plus semnificativ de dinamism conversației intelectuale: ”Tony nu știa din timp ce întrebări aveam să îi pun, iar eu nu știam ce avea să îmi răspundă. Ce apare publicat aici reflectă spontaneitatea și uneori spiritul ludic a două minți angajate în discurs”.
o.Sunt, în această carte, 9 capitole mari și late. O recurență majoră: fiecare dintre aceste capitole are (numeroase) referințe istorice și biografice. Și biografice! De ce?
p.Spune T. Snyder: ”într-un anumit sens, toată istoria intelectuală se află în interiorul lui Tony: o realitate pe care, în fiecare săptămână în care am vorbit cu el, am absorbit-o într-un mod pe deplin fizic. Tot ce ce se află în aceste pagini trebuia să existe în mintea lui (sau a mea). Cum ajunge istoria să facă parte dintr-un om și cum iese ea la lumină sunt întrebări la care o carte de acest fel poate încerca să răspundă”.
q.Temele mari ale cărții sunt: Holocaustul ca problemă evreiască și germană; sionismul și originile sale europene; excepționalismul englez și universalismul francez; marxismul și tentațiile sale; fascismul și antifascismul; renașterea liberalismului ca etică în Europa de Est; planificarea socială în Europa și Statele Unite.
r.Între Snyder și Judt era o diferență de 20 de ani; Judt, desigur, era cel mai în vârstă. Judt a fost convins să facă această carte – să o dicteze, în dialog – și pentru că T. Snyder era un caz cu totul special de istoric. Și anume: era ”vârf de lance” al unei ”generații americane de cercetători ai jumătății estice a Europei”. O generație pe care T. Judt o ceruse încă de dinainte de 1989, adânc convins că aici, în Europa Centrală și de Est, sunt marile lecții – adesea, amarele lecții – ale modernității politice.
s.”Dacă aveam de gând să vorbesc despre secolul XX, era clar că aveam nevoie de cineva care nu numai că era capabil să mă interogheze în legătură cu propriul domeniu de expertiză, dar putea să aducă în conversație o cunoaștere comparabilă a domeniilor în care eu pretind doar o familiaritate indirectă”, s-a confesat Tony Judt. Snyder era omul perfect – citatul de mai înainte e un scurt decupaj din confesiunea pe care o face Tony Judt la finalul cărții, o confesiune datată 5 iulie 2010. În 6 august, tot 2010, moare Tony Judt.
ș. ”Gânduri despre secolul XX” este, puternic, tranșat, asumat, o carte de opinie. Unu la mână (citez din T. Judt): ”un istoric fără opinii nu este foarte interesant, și ar fi într-adevăr ciudat ca autorul unei cărți despre propriul timp să nu aibă opinii intruzive despre oamenii și ideile care l-au dominat”.
t.Doi la mână (o nuanță foarte importantă!): ”diferența dintre o carte cu opinii și una care este distorsionată de prejudecățile autorului mi se pare aceasta: prima recunoaște sursa și natura opiniilor sale și nu are pretenția unei obiectivități nemărginite”.
ț.”Această carte este istorie, biografie și tratat de etică”, notează Timothy Snyder.
u.Istorie – pentru că ”este o istorie a ideilor politice moderne în Europa și Statele Unite. Subiectele sale sunt puterea și justiția așa cum au fost ele înțelese de intelectuali liberali, socialiști, comuniști, naționaliști și fasciști de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX”.
w.Biografie – pentru că ”este biografia intelectuală a istoricului și eseistului Tony Judt, născut la Londra la mijlocul secolului XX, imediat după cataclismul celui de-al Doilea Război Mondial și al Holocaustului și în timp ce comuniștii își consolidau puterea în Europa de Est”.
v.Tratat de etică – pentru că ”finalmente, este o contemplație asupra limitelor (și a capacităților de reînnoire) a ideilor politice și asupra eșecurilor morale ale intelectualilor în politică (și a atribuțiilor acestora)”.
x.T. Snyder, încă o dată: ”după părerea mea, Tony Judt este singura persoană capabilă să scrie un astfel de tratat vast despre ideile politice”. Într-un fel, a și făcut-o, asistat de un mare prieten.
y.”Gânduri despre secolul XX” e, cum menționez și în titlu, și o carte de rămas bun. Nu una obișnuită, ci una demnă, cu alură nobilă, regală. Este încă o carte care ne face să înțelegem, încă o dată, că deși Tony Judt a murit în 2010, el nu a murit definitiv. E viu prin gândurile sale – șarmante, sofisticate, elaborate, spuse cu o limpezime de cristal. E viu prin ideile sale. Atât de viu!
z.Bonus, Timothy Snyder: ”Nu este o carte despre chinuri. Este o carte despre viața minții și despre viața trăită conștient.
