Zice Eugene O’Neill: „Life is for each man a solitary cell whose walls are mirrors”.(Viața omului este o celulă solitară în care pereții sunt oglinzi) Și eu mă uit în oglindă doar să-mi examinez ridurile și cu toată insistența speranței că ceea ce mi se părea că știu și ar […]
Publicată în 1975, Trădarea Occidentului izvorăşte din aceeaşi viziune critică de o extremă luciditate (admiratorii l-au şi numit de altfel „omul care a prevăzut tot”) asupra societăţii. Polemizând cu denigratorii înverşunaţi ai Occidentului şi ai valorilor acestuia (a fi „antioccidental” n-a încetat să fie o modă nici astăzi), cu apologeţii […]
O carte care răspunde la multe din întrebările pe care ni le punem cu toții în legătură cu starea creștinismului zilelor noastre… „Întrebarea pe care vreau s-o schiţez în această carte este una din cele care mă tulbură adânc, ea mi se pare insolubilă în stadiul actual al cunoştinţelor mele […]
Jacques Ellul (1912-1994) a fost una dintre personalităţile cele mai provocatoare ale vieţii culturale franceze din a doua jumătate a secolului XX. Ellul a refuzat cu obstinaţie „specializarea”, a fost simultan teolog, filosof, sociolog, istoric al instituţiilor, profesor de istorie a dreptului, realizând o operă de o mare originalitate, adeseori […]
Jaques Ellul pare să ne așeze o oglindă în fața ochilor în care ni se relevă o imagine exactă a artei moderne și implicit a societății moderne. Sensul pare a fi pierdut, se promovează forme fără fond, arta și creația artistică a oamenilor este de-a dreptul invadată de tehnică și […]
Cele mai minunate vacanțe de vară le-am petrecut la mănăstirea Văratec, încă din vremea când eram liceană. Pentru mine, dangătele clopotelor, unduirea molcomă a dealurilor împădurite, reculegerea din timpul slujbelor de seară în biserica vegheată de măicuțe, plimbările prin poiene, ca și lenevirea în iarbă sub cupola merilor și a […]
Aud tot mai des că oamenii sunt neliniștiți cu investițiile lor; că nici măcar nu dorm bine de grija lor. Din 2002-2003 de când tranzacționez pe piețele financiare nu știu dacă am avut în mod real nopți nedormite din cauza pozițiilor deschise, și am avut perioade când am fost complet […]
Nu mai știu cât era ceasul de la bombă când a explodat Ambasada Republicii Tombe la Neige, dar și azi parcă văd cum un colț de fulg ți s-a părut din Leopolzi venind să-ți crească zăpada minimă pe economie, din inimă.
în marea muzică este scutită de coduri colorate și înspăimântătoare, fiind pictată sonor în capodopere menite să ne ducă dincolo de efectele temperaturilor firești până la urmă căci aestus înseamnă căldură mare, arșiță. Nu se topește nici o țară, nu sunt furtuni „apocaliptice” (?) cu … apă, căci ce poate […]
