Donald Hall
Mărturisire
A îmbătrâni înseamnă a pierde totul.
Îmbătrânirea – toți trecem prin asta.
Chiar și atunci când suntem încă tineri,
uneori o întrezărim, când ne moare un bunic
dăm din cap.
Apoi vâslim ani de-a rândul în mijlocul verii
ignoranți, satisfăcuți. O căsătorie,
care a început bine, își împrăștie
resturile pe mal,
un prieten din anii de școală sfârșește
pe un lanț stâncos.
Dacă o nouă dragoste ne poartă
către cealaltă parte a vârstei mijlocii, soția va muri
la vârsta la care ar fi putut fi cea mai puternică și mai frumoasă.
Iubirile noi vin și pleacă. Toate trec.
Amanta drăguță care ne împărtășește
că este pasageră
este pasageră. Femeia îndrăzneață,
de vârstă mijlocie în contrast cu bătrânețea noastră,
se scufundă într-o angoasă pe care nu o mai poate controla.
Un alt prieten vechi se înstrăinează
prin cuvinte care vor polua atmosfera pentru treizeci de ani.
Să ne scufundăm așadar sub noroiul de pe marginea lacului
Mărturisind că e plăcut
și savuros
să pierzi totul.
Donald Hall (1928-2018) poet, prozator, editor și critic american, desemnat poet laureat consultant în poezie al Bibliotecii Congresului American în 2006. Hall este autorul a peste 50 de cărți, incluzând literatură pentru copii, biografii, eseuri, jurnal si poezie. În 2010 i-a fost înmânată medalia National Medal of Arts de către președintele Statelor Unite. Ultimul volum, “A Carnival of Losses: essays Nearing Ninety” i-a fost publicat în 2018.
Donald Hall
Affirmation
To grow old is to lose everything.
Aging, everybody knows it.
Even when we are young,
we glimpse it sometimes, and nod our heads
when a grandfather dies.
Then we row for years on the midsummer
pond, ignorant and content. But a marriage,
that began without harm, scatters
into debris on the shore,
and a friend from school drops
cold on a rocky strand.
If a new love carries us
past middle age, our wife will die
at her strongest and most beautiful.
New women come and go. All go.
The pretty lover who announces
that she is temporary
is temporary. The bold woman,
middle-aged against our old age,
sinks under an anxiety she cannot withstand.
Another friend of decades estranges himself
in words that pollute thirty years.
Let us stifle under mud at the pond’s edge
and affirm that it is fitting
and delicious to lose everything.
