Louise Glück, Noapte credincioasă și virtuoasă

Traducere de Bogdan-Alexandru Stănescu

Colecția ANANSI. World Fiction, Editura Pandora M

Noapte credincioasă și virtuoasă (2014) a marcat o etapă nouă în creația lui Louise Glück, după ce scriitoarea își adunase întreaga creație poetică într-o antologie masivă: Poems 1962-2012. Este un volum al ambiguităților, al eurilor care se dezvăluie în fața oglinzii vaste a nopții. Noaptea este fundalul pe care se desfășoară aventurile intelectuale ale acestor 24 de titluri distribuite în mod egal de-o parte și de alta a poemului Miezul nopții. Eul difuz care parcurge domeniul nocturn este generatorul ambiguităților, pentru că pune la îndoială atât «realitatea», cât și limba menită s-o exprime. Ambiguitatea inițială, a eului care nu se poate desprinde din comunitatea celor plecați pe râul timpului și al nopții, se transferă în omofonii purtătoare de sens și simultan de contrasens. În volum există și unele omofonii care nu au putut fi redate în limba română, precum cea din titlu și din poemul omonim sau polisemii imposibil de redat. Sper însă că am reușit să «echivalez» austeritatea și ambiguitățile de substanță ale volumului.” (Bogdan-Alexandru Stănescu)

„Unul dintre motivele pentru care Glück s-a dovedit a fi o figură centrală a poeziei americane din ultimele cinci decenii este remarcabilul său talent de a reabilita magia. În ciuda austerității dezabuzate, ea rămâne o mare creatoare de magie. Nu este vorba aici despre optimism sau despre recuperare, în sensul convențional al cuvântului. Mai curând, pentru Glück și vocile personajelor sale, simpla supraviețuire apare ca o minune fără pereche…
Ceea ce face ca Noapte credincioasă și virtuoasă să fie un volum atât de puternic este inventivitatea cu care autoarea reacționează nu doar în fața propriei condiții de muritor, ci și în fața viziunii cu totul noi asupra lumii pe care și-o construiește.” (The New York Times Book Review)

Considerată una dintre cele mai importante voci din poezia americană contemporană, LOUISE GLÜCK (n. 1943) este autoarea a douăsprezece volume de poezie și a două volume de eseuri. De-a lungul timpului  fost recompensată cu cele mai importante premii literare de peste ocean și din Europa: Premiul Nobel pentru Literatură 2020, Premiul Tranströmer 2020, National Humanities Medal 2015, National Book Award 2014, Premiul Bollingen 2001, Premiul Pulitzer 1993, National Book Critics Circle Award 1985.

FRAGMENT

Parabolă

Mai întâi ne‑am despuiat de bunurile lumești, după cum ne‑nvață Sf. Francisc,

așa încât sufletele să nu ne fie distrase

de câștig sau de pierdere, dar și pentru ca

trupurile să poată străbate ușor

trecătorile de munte, a trebuit apoi să discutăm

încotro, unde‑am putea merge, a doua‑ntrebare fiind

de‑ar trebui s‑avem un scop, la care

mulți dintre noi au protestat îndârjiți că un asemenea scop

ar corespunde bunurilor lumești, fiind adică limitare ori constrângere,

pe când ceilalți au spus că tocmai acest cuvânt ne sfințea

pelerini, iar nu rătăcitori: în mintea noastră, cuvântul era tradus

ca un vis, un ceva‑căutat, așa că prin concentrare l‑am fi putut zări

licărind printre pietre, fără să trecem orbi pe lângă el; fiece

nouă problemă am dezbătut‑o la fel, plenar, cu argumente aruncate dintr‑o parte‑n alta,

așa c‑am devenit, zic unii, mai puțin flexibili, mai resemnați,

soldați într‑un război inutil. Și neaua s‑a așternut pe noi, vânturile ne‑au bătut,

apoi cu vremea s‑au domolit — unde fusese zăpadă, multe flori au răsărit,

și unde stelele luciseră, soarele‑a urcat peste coronamentul copacilor,

așa c‑am avut din nou umbră; de multe ori s‑a‑ntâmplat așa.

Și ploaie, și potop câteodată, și avalanșe, în care

unii dintre noi au dispărut, și câteodată păream să fi

ajuns la un acord, cu urcioarele de apă

aburcate pe umăr; dar întotdeauna acel moment trecea, așa că

(după mulți ani) eram încă‑n prima fază, încă

ne pregăteam să pornim într‑o călătorie, dar eram schimbați;

o puteam vedea unii la alții; ne schimbaserăm deși

nu făcuserăm un pas, și cineva a spus, ah, uite cât am

îmbătrânit, călătorind

doar dinspre zi spre noapte, nici înainte, nici în lături,

iar asta părea

în mod ciudat, miraculos. Iar cei ce credeau c‑avem

nevoie de un scop

credeau că acesta este scopul, iar cei ce credeau că

trebuie să rămânem liberi

pentru a afla adevărul credeau că acesta fusese revelat.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *