Judith Herrin – Ravenna. Capitala Imperiului (3)

De-a lungul vieții, Galla Placidia s-a simțit în largul ei peste tot în lumea romană, de la Constantinopol la Roma și mai departe spre vest, în Galia și în Spania, deși aceste regiuni nu se mai aflau sub controlul imperial. Însă făceau parte din noua lume a creștinismului, unită prin evlavia creștină care recunoștea, deopotrivă, dominația romană la fel ca și pe cea neromană. În cadrul acestui univers mult extins al credinței, care fusese odată strict roman, GallaPlacidia era peste tot acasă, chiar dacă avea să-și petreacă cea mai importantă parte a vieții de adult la Ravenna.

În 402, când întreaga curte s-a mutat de la Milano la Ravenna, și micul anturaj al GalleiPlacidia a fost transferat în acel loc sigur. Este posibil ca ea, care avea în jur de zece ani, să fi locuit într-unul dintre palatele din nou-proiectata capitală imperială, aproape de Honorius, ori cu Serena și Stilicon, care aveau și o casă la Roma. GallaPlacidia, e limpede, cunoștea bine cele două orașe și a asistat la transformările pasionante de la Ravenna, când se înălțau noi clădiri unde urmau să se instaleze curtea, birourile guvernamentale și trupele și când episcopul Ursus a început lucrările la noua catedrală. Probabil Serena a fost cea care a organizat educația Placidiei în maniera cuvenită pentru o prințesă din dinastia conducătoare, cu lecturi din literatura clasică în latină și greacă și studiul istoriei imperiale. Dacă discursul lui Claudian de oficiere a căsătoriei dintre Honorius și Maria, fiica cea mare a lui Stilicon și Serena, poate fi luat drept exemplu al unei asemenea educații imperiale, Serena a citit opere literare împreună cu ea, a învățat-o să coasă și să brodeze și a instruit-o să se poarte așa cum se cuvine pentru o împărăteasă.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *