Etty Hillesum: Jurnal (1941–1942). Scrisori din lagărul de la Westerbork (1943) 2

Uneori întâmplările traumatizante din jurul tău te distrag într-atât, încât mai târziu abia cu greu reușești să-ți croiești o cale de întoarcere spre tine însăți. Și totuși, trebuie. Nu trebuie să te lași înghițită de lucrurile din jurul tău dintr-un fel de sentiment de vinovăție. Lucrurile trebuie să se limpezească în tine, nu tu trebuie să te lași înghițită de lucruri.

26 august [1941], marți după-amiază. În mine se află un izvor foarte adânc. Și în acest izvor este Dumnezeu. Uneori reușesc să ajung la el. Însă, de cele mai multe ori, pietre și moloz împiedică accesul la acest izvor, iar Dumnezeu este îngropat. Atunci trebuie dezgropat. Îmi închipui că sunt oameni care se roagă la Dumnezeu cu ochii ridicați spre cer. Ei îl caută pe Dumnezeu în afara lor. Sunt și oameni care își apleacă mult capul și îl ascund în mâini – cred că aceștia îl caută pe Dumnezeu în ei înșiși.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *