Pipeta

Pipeta-1Zilele trecute am citit o postare pe Facebook a scriitorului român stabilit în Germania Jan Cornelius, autorul cărții „Aventurile unui călător naiv”, pe care, cine n-a citit-o încă, ar trebui s-o comande imediat: scrisă cu mare talent, cartea e un izvor de hohote de râs. Și, în postarea respectivă, autorul povestea despre un fost coleg de școală cu numele Ilie (nume predestinat!) care nu spunea „ afară plouă”, ci „afară ploaie”. „Uite nu mai ploaie”, anunța el fericit. În ciuda eforturilor celorlalți de a-l corecta, el o ținea pe-a lui. Întâmplarea citită mi-a amintit de anii mei de studenție la facultatea de Chimie a Universității din București.

Am avut un coleg de grupă al cărui nume de familie era Pița. Pe atunci erai strigat pe numele mare (în nord-america e invers, se folosește prenumele) Deci acest Pița era un băiat sâsâit, dar  cumsecade.

Studenții din anul I erau grupați pe litere. În grupa mea erau cei cu literele N, O și P: Nicu, Nicolescu, Oprea, Pavel (eu), Pița, Popa, Popescu, etc. La orele de Laborator trebuia să învățăm partea practică a chimiei. Aveam, pe lângă asistenți, o laborantă, tanti Rădița, o femeie mititică și bună la suflet, care spăla sticlăria de laborator și ne supraveghea să nu spargem ceva. Toți o iubeam.

O ustensilă indispensabilă în laborator este pipeta gradată de diverse dimensiuni. Unul din primele lucruri pe care le-am învățat a fost, desigur, cum să utilizăm pipetele. Nu știu dacă atunci exista para de cauciuc cu care să tragi dintr-un recipient lichidul, dar în laboratoarele facultății trebuia musai să învățăm metoda clasică. Se folosea trasul lichidului cu gura – prin sucțiune – și astuparea pipetei cu degetul. Nu aveam voie să tragem prea mult, ca nu cumva lichidul să ne ajungă în gură. Am făcut întâi exerciții cu apă. Tanti Rădița se plimba printre noi și ne privea fără să intervină, numai asistenții aveau voie să ne îndrume.

Toți studenții din grupă s-au descurcat, numai Pița n-a reușit cu niciun chip să tragă lichid în pipetă. El sufla în loc să sugă și făcea clăbuci în soluția în care băga pipetă. Asitenta a încercat să-l lămurească și să-i arate ce trebuia făcut. Dar Pița nimic, în loc să tragă, sufla. Noi, colegii, am încercat să-i oferim exemple din viață: „Suge ca și cum ai bea cu un pai”, îi spuneam. Nu-i vorbă că pe atunci nu se bea cu paiul, dar încercam să găsim analogii. De biberon nu era cazul să-i pomenim, viața de bebeluș tot n-o ține minte nimeni! Din păcate însă, eforturile noastre au fost zadarnice.

Pipeta-3Tanti Rădița, care a tăcut ce-a tăcut, la un moment dat i-a zis lui Pița să încerce să pupe acea pipetă, crezând că strângând buzele și inspirând, el va reuși. Pița, amuzat de idee, a încercat, dar…a ratat, iar propunerea lui tanti Rădița a rămas și ea fără succes.

Anul s-a terminat, dar incapacitatea lui Pița de a folosi corect pipeta a continuat și în anii următori. Cum la toate lucrările de laborator eram repartizați câte doi studenți, Pița îndeplinea toate instrucțiunile în care pipeta nu era necesară, iar când era indispensabilă, colegul de echipă continua experimentul și lucrurile se aranjau. Dar, în general, notele lui Pița, nici la laborator și nici la teorie, n-au excelat

În anul IV, studenții își continuau studiile pe specialități, iar grupa noastră s-a risipit. Nu știu ce secție a ales Pița, dar la secția mea de Chimie Anorganică și Analitică, unde pipeta era nelipsită, nu l-am avut coleg.

După absolvire am pierdut legătura cu foștii colegi, dar am auzit că Pița a plecat din țară. Și mi-am adus aminte de bancul care circula pe atunci, când repartițiile se făceau în funcție de media de absolvire a facutății. Cu medie mare prindeai un post în București, cu una mai mică ajungeai în jurul Bucureștiului și, cu cât media scădea, postul disponibil era din ce în ce mai departe de București. Și uite-așa, spune bancul, a ajuns Bulă la Paris.

Chiar la Paris a ajuns Pița. M-am întrebat cum s-o fi descurcat în Occident: o fi folosit pipete cu pară de cauciuc, sau și-a schimbat meseria și a devenit vânzător de…Pizza?

Desene de Adelaida Mateescu

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *