Privită din perspectiva relațiilor instituționale și a raportării una față de cealaltă, nota dominantă a relațiilor dintre comunitățile științifice de limba germană și franceză în perioada 1870–1914 a fost dată de străduințele îndreptate spre afirmarea întâietății, pe de o parte, și de un amestec între iritarea și frustrarea pe care o generau succesele celeilalte părți, laolaltă cu încercarea de a învăța din ele pentru a crește propria competitivitate, pe de altă parte. O asemenea caracterizare privește atât acțiunile instituțiilor științifice din Germania și Franța, cât și comportarea cercetătorilor mânați de patriotism din cele două țări. Aceștia constituiau majoritatea covârșitoare. Pe cât de universale au fost, sunt și rămân obiectivele cercetării științifice, pe atât de patriotică, uneori naționalist‑șovină, era pe atunci starea lor de spirit. La nivelul discuției principiale, atât oamenii de știință germani, cât și cei francezi subliniau distincția dintre cele două planuri. În practică, pentru mulți dintre ei competiția pentru întâietatea științifică între țări era, adesea, mai presus de punerea în valoare a avantajelor cooperării. Acest fapt reiese cel mai clar din reacțiile cercurilor științifice din Franța în fața avansului și succeselor câștigate în multe domenii de către germani. Exprimarea unor asemenea reacții a fost, totuși, destul de reținută în discursul public al purtătorilor de cuvânt ai științei din Franța înainte de izbucnirea războiului. Multe mărturii semnificative în această privință sunt legate de ceea ce am putea numi „procesul științei germane“, un proces care a fost inaugurat în Franța încă în primele luni ale războiului și continuat cu intensitate în anii următori. Unii dintre cei care au fost activi în acest proces al științei germane își reproșau acum că nu au făcut publice multe dintre observațiile lor critice înainte de izbucnirea războiului. Ideea dominantă a reacțiilor franceze față de afirmarea tot mai puternică a cercetătorilor germani a fost aceea că impresia făcută de această afirmare a fost favorizată, cel puțin în parte, de o slăbire a simțului critic, de trecerea cu vederea a ceea ce ar fi constituit și ar constitui noblețea și excelența operei francezilor, anume căutarea dezinteresată a adevărului. Superioritatea cercetării științifice germane, o superioritate în care unii francezi au fost tentați să creadă după 1870, ar fi existat, de fapt, doar în domeniul aplicațiilor utilitare ale cunoștințelor obținute cu deosebire în domeniul industrial și militar.
Mircea Flonta, Cătălin Vasilescu – Ce este mai presus de orice? (3)
LaPunkt
- Tweet
LaPunkt
Cu gândul la criticismul junimist, dar şi la visul european paşoptist, Lapunkt.ro provoacă la dialog, în numele libertăţii creatoare şi al pasiunii intelectuale.
Ultimele articole
Arestul și supravegherea…
“Sacralitatea papucilor”
Tatiana Niculescu: lectură în avanpremieră din volumul ”Delicioasa poveste a cozonacului românesc”
Muzicanții
Două cărți de bilanț
Spectacol
Siberia interioară
Dacă
Necunoscutul (variantă)
MUSICA PURITAS DOMINICA (cerul… )
Vecina hiperactivă
TRANSATLANTIC. Yehoshua November – Cum devine un loc sfânt
De mână
Celula și încarcerarea
Intelectualul ce n-a fost să fie
Zi și noapte în Adventure Bay
INSCRIE-TE LA NEWSLETTER!
Sa fii mereu LaPunkt!
Cele mai citite
- Merită să aştepţi pe cineva care nu te iubeşte? 125400 views
- Noaptea dinaintea examenului. Cum înveţi când nu mai ai chef să înveţi în sesiune 80450 views
- De ce unii oameni nu se mai pot îndrăgosti? (relaţia supra-toxică) 76895 views
- Despre prietenie, cu dragoste 36749 views
- „Eutanasia” salvează România 18601 views