Radu Paraschivescu – Vitrina cu șarlatani  (4)

Duminică, 14 septembrie: Dragul meu jurnal alimentar, e ultima zi a săptămânii. Colac peste pupăză, mâine începe ăla micu’ şcoala, aşa că dintr‑o clipă în alta trebuie să se întoarcă de la bunici. Profit de puţinele ceasuri în care, singuri fiind, îţi pot încredinţa cele mai netrebnice obiceiuri pe care le am la masă (aoleu, da, mănânc şi în pat, ai dreptate).Află aşadar că bag în mine alune seara târziu, pe furiş, după ce persoana în a cărei companie îmi place să mă aflu se retrage pentru obolul morfeic. Dacă prind şi un meci în direct din La Liga, cu atât mai bine. Mai află că ascund bucăţi de ciocolată învelite în staniol în tot felul de locuri şi că n‑am renunţat la strategie nici măcar după ce am uitat unde le pitisem pe unele şi le‑am găsit mult după ce depăşiseră termenul de garanţie. Află de asemenea că nu declar acasă toată pâinea pe care o cumpăr şi că, deşi persoana în a cărei companie îmi place să mă aflu ştie că mă limitez la două felii de pâine neagră pe zi, în realitate li se adaugă o baghetă (cea de la micul dejun pe care‑l iau după ce pleacă persoana la serviciu) şi şase‑şapte felii groase de „albă cu cartofi“. Îţi mărturisesc totodată, ca unui duhovnic al caloriilor ce eşti, că nu există plăcere mai intensă decât… hait, s‑a auzit uşa, a venit ăla micu’, trebuie să mă opresc, te‑am pupat, mersi pentru tot.

RADU PARASCHIVESCU (n. 1960, Bucureşti) trăieşte în Balta Albă şi se visează la Roma. E mefient faţă de avioane, reptile şi sfaturile medicilor. Croieşte articole pentru ziare şi reviste, traduce romane, se ocupă cu hermeneutica ofsaidului în emisiuni de analiză fotbalistică şi – mai rar decât i-ar plăcea – scrie cărţi. Are câţiva prieteni francezi de nădejde (Millefeuilles, Plaisir Sucré, Macaron etc.), fără să-şi fi trădat prima iubită: ciocolata de casă. Se îmbată cu vocea lui David Gilmour şi chitara lui Mark Knopfler. La Humanitas, domiciliul lui profesional, publică nişte cărţi de „Râsul lumii“. Se îndrăgosteşte repede şi-i trece greu. Detestă clişeele, laptele şi broccoli. A scris despre nesimţiţi, Inès de Castro, Maradona şi Caravaggio.

Cărţi: Efemeriada (2000, Libra); Balul fantomelor (2000, RAO, reeditare Humanitas, 2009); Bazar bizar (2004, Maşina de scris, reeditare Humanitas, 2007); Fanionul roşu (2005, Humanitas, Premiul Ioan Chirilă pentru cea mai bună carte de sport a anului); Ghidul nesimţitului (Humanitas, 2006); Fie-ne tranziţia uşoară. Mici rostiri cu tâlc (Humanitas, 2006); Mi-e rău la cap, mă doare mintea. Noi perle de tranziţie (Humanitas, 2007); Cu inima smulsă din piept (Humanitas, 2008); Răcani, pifani şi veterani (coord., Humanitas, 2008); Dintre sute de clişee. Aşchii dintr-o limbă tare (Humanitas, 2009); Fluturele negru (Humanitas, 2010); Toamna decanei. Convorbiri cu Antoaneta Ralian (Humanitas, 2011), Astăzi este mâinele de care te-ai temut ieri (Humanitas, 2012), Maimuţa carpatină (Humanitas, 2013), Muşte pe parbrizul vieţii. Nou catalog de perle (Humanitas, 2014), Noi vorbim, nu gândim. Nouă colecţie de perle româneşti (Humanitas, 2015), Poveşti de dragoste la prima vedere (coautor, alături de Ioana Pârvulescu, Gabriel Liiceanu, Ana Blandiana şi Adriana Bittel – Humanitas, 2015), România în 7 gesturi (Humanitas, 2015), Aștept să crăpi (de astăzi, în prime-time)(Humanitas, 2016), Cum gândesc politicienii (Cum? Gândesc politicienii?) (Humanitas, 2016), Am fost cândva femeie de onoare și alte povestiri (Humanitas, 2017), Cartea râsului și a cercetării (Humanitas, 2017), Două mături stau de vorbă. Scene românești (Humanitas, 2018), Orice om îi este teamă (Humanitas, 2018), În lume nu-s mai multe Românii (planetei noastre asta i-ar lipsi) (Humanitas, 2019), Omul care mută norii (Humanitas, 2019), Recviem vessel pentru tata (2020).

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *