Primul Festival George Enescu 1958: laureatul concursului de pian – Li Min Qiang (2)

Prima parte a povestirii s-a referit la întâlnirea mea cu pianistul Li Min Cean la Montreal în anii ’90 și s-a încheiat cu un telefon pe care l-am primit de la el in ziua mutării mele din Montreal la Toronto, la 1 septembrie 1997. Urmarea a fost o mare supriză, pe care o prezint aici, în partea a doua.

SURPIZA

Am scris povestirea „Pianistul” după patru ani de la primirea acelui telefon, am tradus-o în engleză şi i-am trimis-o lui LMQ, care mi-a mulţumit mult. Am trimis textul şi altor prieteni şi, văzând cât le-a plăcut, l-am inclus în cartea „Smiles in the Mirror” (Ed. Cranberry Tree Press, Canada, 2002). Povestirea în engleză mi-a fost solicitată, după apariţia ei in volum, de o revistă literară online. Adresa mea electronică era afişată alături de semnǎtură. La câteva luni de la publicare am început să primesc mesaje de pe tot globul în care eram întrebată nu numai amănunte despre LMQ, dar şi de unde pot fi procurate CD-urile acestui pianist. Bucuria de a şti că numele lui LMQ nu fusese uitat, în ciuda faptului că nu mai putea cânta la pian, mi-a fost însă umbrită de faptul că nu existau CD-uri ale lui, ci doar vechile discuri vinil, eu având dintre acestea numai Concertul 5 de Beethoven, primit la întâlnirea de la Montreal. Le răspundeam, cu regret, celor care doreau CD-uri, că nu există, deoarece pianistul astăzi nu mai cântă la pian.

Am aflat de la o prietenă, critic muzical plecat din România, că atunci când e invitat să facă parte din jurii internaţionale, LMQ e însoţit în toate călătoriile de un doctor care îi îngrijeşte mâinile, la care are dureri atroce. Prietena de care vorbeam mi-a povestit următoarea scenă petrecută în pauza unui un recital al laureaţilor unui concurs de pian la care LMQ fusese invitat. Pentru a-i face o plăcere, prietena i-a adus la concert câteva fotografii cu laureaţii festivalului George Enescu din 1958, printre care era şi LMQ. El s-a uitat prelung la ele, s-a întors către tânărul doctor de langă el şi i-a spus în chineză, traducând apoi în engleză pentru prietena mea: „Iată d-le doctor, vedeţi aceste fotografii cu mine tânar? Aceasta este dovada că am cântat într-adevăr la pian înainte de revoluţia culturală. Nu m-aţi crezut, spuneaţi că degetele mele înţepenite nu ar fi putut niciodata cânta la pian, dar iată fotografii cu mine luând premiul întâi la concursul de pian din România în 1958!”. Doctorul a fost foarte impresionat de cele văzute.

02-De-la-stânga-la-dreapta-Alfred-Hoffman-Dr-Constantinescu-Gerard-Oppiutz-pianist-german-Valentin-Gheorghiu-Cristian-Mandeal-și-Li-Min-Qian

De la stânga la dreapta Alfred Hoffman, Dr Constantinescu, Gerard Oppiutz- pianist german, Valentin Gheorghiu, Cristian Mandeal și Li Min Qian

La puțin timp după apariția textului meu pe Internet, am primit un mesaj scris în enlgleză de un doctor din Hong Kong, prieten şi admirator al lui LMQ. Fiul său, mi-a scris doctorul, lua lecţii particulare de pian cu LMQ. Scopul mesajului era de a-mi cere permisiunea ca el sǎ traducǎ în chineză povestirea mea „Pianistul” pentru un ziar local. Spunea că acuma în China există mulţi pianişti tineri talentaţi, printre care şi Lang Lang (ajuns deja vedetă internaţională) şi că ar vrea, prin această povestire, să arate că în China exista o tradiţie de pian, reamintindu-i tinerei generaţii de succesele înaintaşilor. I-am dat aprobarea traducerii şi publicării textului în China, adăugând că ar fi cazul să apară înregistrări ale lui LMQ şi pe CD-uri. Mi-a răspuns, ceea ce ştiam deja, că LMQ nu mai cântă. I-am sugerat că s-ar putea transfera de pe discuri vinil pe CD-uri înregistrări mai vechi. Mi-a răspuns că pentru asta ar trebui un sponsor şi, mulţumindu-mi pentru pemisiunea de a traduce povestirea în chineză, mi-a promis că se va gândi la propunerea mea.

După vreun an am primit un mesaj de la acest doctor în care am fost înştiinţată că materialul tradus şi publicat în China a avut un mare ecou, în urma căruia s-au gasit sponsori pentru scoaterea unui album CD cu înregistrări mai vechi ale lui LMQ. Mi-a promis că mă va anunţa când va avea CD-ul şi că mi-l va trimite, dar m-a rugat să fiu discretă, căci va fi o surpriză pentru LMQ.

După încă un an, prin anii 2008-2009, l-am întrebat pe doctor dacă nu avea noutăţi despre CD. Avea: albumul de 2 CD-uri a apărut în China, dar nu primise încă drept de difuzare în Hong Kong. Puteam însă deja să vorbesc cu LMQ despre asta, nu mai era secret, primise CD-urile şi era fericit. Aşa că, în februarie, când l-am felicitat pe LMQ pentru Anul Nou chinezesc, l-am întrebat cum aş putea avea şi eu cele două CD-uri ale lui. Foarte politicos, LMQ mi-a promis că mi le va copia şi mi le va trimite prin poştă.

CD-urile trimise mie de LMQ, primul numai cu Chopin, al doilea cu sonate de Enescu și alții

După două săptămâni am primit plicul conţinând copiile celor două CD-uri, pe care era scris de mână titlul „Across Cultures”. Pe o foaie separată era tipărit conţinutul lor: muzică de Chopin, George Enescu şi câţiva compozitori din China.

Nu cred ca LMQ ştie cum s-a găsit sponsorul pentru realizarea acestor CD-uri, eu mi-am ţinut promisiunea şi am fost discretă. Dar nu pot să nu fiu impresionată de impactul avut de acel text al meu asupra atâtor oameni şi, mai ales, de revenirea pe piaţa mondială a marelui pianist. Când ascult, de pe CD, suita pentru pian de George Enescu, retrăiesc o istorie începută cu peste jumǎtate de secol în urmă, care continuă și astăzi.

Între timp, mijoacele tehnice fiind foarte evoluate, un admirator din România al lui Li Min Cean (Li Min Qiang), care avea discurile vinil ale lui, le-a transferat pe youtube şi acuma oricine le poate gǎsi pe internet şi asculta.

În prezent, LMQ este în Hong Kong, predă la Universitate şi participă ca membru în juriu pentru numeroasele concursuri internaţionale de pian la care este invitat. Am rămas buni prieteni după acea faimoasă întâlnire de acum peste două decenii, corespondǎm prin email, schimbăm păreri muzicale și ne bucurăm de prietenia noastră de peste mări și țari.

ÎNCHEIERE (2020)

Urez succes celor 13 pianiști – din totalul de 55- calificați pentru faza a II-a a concursului George Enescu, ediția 2020.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *