José Luís Peixoto: Autobiografia

Saramago s‑a împins în scaun cu spatele, a cerut scuze persoanei din fața lui, s‑a ridicat și s‑a îndreptat spre scena cu pricina. Pe drum, a tras după sine, una câte una, privirile. Aproape, la câțiva pași, a încetinit până s‑a oprit și a vrut să profite de bogăția detaliilor, pupilele păreau insuficiente pentru a vedea cu intensitatea cu care‑și dorea. Acea foame nu era evidentă pentru ceilalți. José, captiv în cei nouăsprezece ani ai săi, nu știa cum să interpreteze chipul lui Saramago pe care‑l privea în ochi atunci pentru prima oară. Din toată mulțimea, nimeni nu deținea această putere de analiză. Doar Saramago, care l‑a recunoscut pe José din prima clipă, privirea lui atingând imaginea lui José, ca două obiecte solide care se ating; doar Saramago înțelegea dimensiunea întâmplării.

Întrucât trebuia să i se dea o continuitate timpului, se aștepta o nouă clipă, Saramago i‑a cerut romanul librarului greu de convins. Când l‑a primit, demonstrând simț practic și competențe sociale, Saramago l‑a consolat pe om, dând dovadă de empatie față de suferințele lui, dar arătându‑i un alt aspect, era doar un băiat care voia să citească, rar așa băiat în zilele noastre, tot publicul a zâmbit în fața acestui comentariu. Atunci, de parcă n‑ar fi știut, Saramago l‑a întrebat pe José cum îl cheamă, vocea lui și‑a schimbat timbrul, a traversat dimensiuni. Fără să înțeleagă motivele imediate și profunde ale lui Saramago, José a răspuns fără vlagă, disperat. Saramago a asistat foarte atent la articularea acelor două silabe, l‑a măsurat în scurta întretăiere de priviri și, revenind pe lume, i‑a scris o dedicație simplă, cu simpatie de la. Mulțumesc nu s‑a auzit.

Saramago l‑a privit în continuare, mișcat, uimit, mândru. În ignoranța lui, José era foarte departe de acele aprecieri. A plecat de la târgul de carte fără să se uite în urmă, căpătând balans, grăbind pasul, grăbind pasul până a luat‑o la fugă. Avenida da Liberdade, Rossio, Rua Augusta, s‑a oprit în Praça do Comércio, la chei, Cais das Colunas, râul nu l‑a lăsat să meargă mai departe.

Traducere din limba portugheză de Simina Popa

Colecția „ANANSI. World Fiction”, coordinator Bogdan-Alexandru Stănescu

Editura Pandora M

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *