Sylvain Tesson: Berezina. Pe urmele lui Napoleon într-o motocicletă cu ataș (2)

Marea Armată se aventurase într‑o mlaştină, urmărise o armată de fantome şi obţinuse o jumătate de victorie.
Totul pentru o grămadă de cenuşă.
De ce se încăpăţânase Napoleon la Moscova? De ce se lăsase prins în colţii iernii? Crezuse că, dacă va ocupa capitala economică, ţarul, sub această presiune, va implora în cele din urmă un tratat de pace. Pe malurile râului Neman, împăratul francez îşi făcuse deja astfel de iluzii. Şi continua să se intoxice cu propriile speranţe printre ruinele fumegânde ale Moscovei. Orbit de încrederea în sine, Napoleon nu l‑a ascultat pe generalul de Caulaincourt, care insista pentru plecare.
În timp ce regele regilor tergiversa, Alexandru, la Sankt-Petersburg, rămânea inflexibil. Nu se va negocia cu diavolul. Nu mai era prieten cu suveranul francez. De altfel, fusese vreodată? Napoleon neglijase un lucru: pentru Alexandru, Sankt-Petersburgul, capitala spirituală, era mai important decât capitala administrativă. Moscova putea să cadă, să ardă, să dispară de pe hartă, Rusia avea să dăinuie.
Şi timpul a trecut, în praful funinginii. De pe 15 septembrie până pe 19 octombrie, făcându‑şi inimă rea, concepând planuri, guvernând imperiul de la distanţă prin sistemul de poştă‑expres şi ştafete organizat de Caulaincourt, Napoleon a aşteptat, a sperat, s‑a autoconvins că făcea bine. A pierdut o lună. Trupele generalului Iarnă au avut timp să se organizeze pentru atac.

Aşadar, am ambalat motorul pe bulevardul Kutuzov. Moscova, marea capitală de fier, de oţel, de lacrimi şi de stele, ne izgonea pe poarta de vest, al cărei nume este asociat cu toate nenorocirile Marii Armate.
Pe bulevard, un automobil a trecut foarte aproape de noi, geamul s‑a lăsat şi un rus tânăr, cu nas ascuţit a răcnit:
— Vi s-a urât cu viaţa, flăcăi?
— Gura, cretinule! i‑am răspuns.
Condusul unei motociclete nu‑ţi rafinează gândurile.

În septembrie 1812, Napoleon intra în Moscova în fruntea Marii Armate. O lună mai tîrziu, dădea semnalul de întoarcere, după ce rușii își incendiaseră propria capitală. Retragerea trupelor napoleoniene, cu punctul culminant al trecerii Berezinei, va intra în legendă prin suferințele și actele de eroism ce au marcat-o. Două sute de ani mai tîrziu, Sylvain Tesson decide să comemoreze Retragerea din Rusia refăcînd traseul ei împreună cu doi prieteni ruși și doi francezi. În motociclete cu ataș Ural de fabricație sovietică, vor străbate cei 4.000 de kilometri dintre Moscova și Paris călăuziți de memoriile scrise ale celor ce au trăit dezastrul din 1812. Pe parcurs, ceea ce începe ca o escapadă trăsnită, stropită cu votcă la popasuri, se va transforma într-un prilej de reflecție asupra lecțiilor tragice ale istoriei, dar și asupra prezentului.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *