Note pentru un jurnal al despărţirii (28)

Variaţiunile acestui text sunt variaţiunile nostalgiei înseşi. Scrisul urmează disciplina dorului: culorile, sunetele, miresmele deschid porţile, iar gândurile sosesc spre a umple domeniul amintirii. Trecerea timpului devine o petrecere a cuvintelor, un drum care se leagă de toate celelalte drumuri, un drum pe care poţi merge doar atunci când memoria scoate din adâncurile serii delicatele făpturi ale vieţii care a fost.

Variaţiunile acestui text sunt tot atâtea ecouri ale duhului ei, tot atâtea încercări de a prinde, prin transparenţa mesmerică a aparatului meu, mişcarea de sensuri a durerii. Mai mult decât un pelerinaj, este o căutare a imaginilor în care am fost împreună, de parcă aş compensa, disperat, puţinătatea imaginilor în care suntem reuniţi.

Variaţiunile acestui text sunt camera muzicală în care am închis glasul ei. De câte ori privesc înregistrările în care am surprins-o, adeseori împotriva voinţei ei, regăsesc acelaşi amestec de tinereţe ce trece în toamnă şi de delicat refuz al dezvăluirii. Nu a existat în ea nimic din acea vană pasiune narcisistă a atâtor altora. Era ca şi cum tot ceea ce a însemnat ea trecea în lumea pe care a creat-o. Spre a o regăsi, trebuie să privesc în geometria de dragoste a universului în care am fost aşezaţi, împreună, trebuie să mă adâncesc în oglindă, spre a descoperi semnele pe care mâinile ei le-au lăsat pe obrajii mei, trebuie să înalţ ochii spre cerul pe care l-am contemplat, amândoi, fără ca gândul morţii să ne întunece clipa.

Variaţiunile acestui text sunt asemeni unor desene pe care trecerea ei le imaginează în ţesătura de nori. Căci norii sunt înscrişi în serile în care mă întorc pe străzile care ne-au adus, împreună : deasupra zidurilor, deasupra oamenilor, deasupra vieţii care se stinge în noapte, deasupra arborilor ale căror crengi despuiate de frunze sunt semnele timpului însuşi, se pot zări aceşti stranii, hipnotici, lunateci nori nocturni. Ei nu sunt norii zilei , ci sunt parte din imperiul de tăcere şi de introspecţie al durerii. Mişcarea lor este scrisă în noapte la fel cum aceste cuvinte se ivesc în fereastra de calculator: energia care îi mână este energia celor care, de dincolo de prag, întind o punte spre cei pe care i-au lăsat în urmă. Şi în această arhitectură de nori îi pot regăsi conturul zâmbetului tandru şi melancolic, căci doar în norii de seară iernatecă iubirea reînvie cu toată pasiunea ei tristă, iradiind cu aceeaşi lumină nepâmânteană cu care pulsează în vis. Înaintând în seară, înaintez spre moarte , înaintând în seară, mă eliberez de povara trupului meu ,de cuvinte tocite şi contemplu eflorescenţa argintată a cerului în care mama mea este gravată, ca un palimpsest.

Variţiunile acestui text sunt camera din casa bunicilor în care toate amintirile familiei noastre se strângeau ca într-un cufăr peste care ning clipele şi se întinde melancolia. În acea cameră, care fusese a bunicilor şi a ei înainte să fie a mea, făpturile se întrupează cu delicata nerăbdare a visurilor. Şi cred că toate visele în care alunec, în căutarea ei, sunt parte din materia nocturnă hrănită de dragostea teribilă şi nesfârşită care a intrat în zidurile casei ce nu mai este, spre a urca în cer: dragostea durează mai mult decât oricare dintre oameni îşi poate imagina, dragostea migrează dinspre oameni înspre cărămizi, copaci şi căţei, înconjurând pe cei singuri şi trişti cu întinderea ei de parfum, ca o consolare simbolistă.

Variaţiunile acestui text sunt fotografia în care mamă şi fiu sunt uniţi, fără ca timpul să îi mai poată atinge. Sunt fotografia în care se strecoară clipele pe care le-am trăit, de parcă singura condiţie a vieţii noastre a fost această modestă, limpede, calmă iubire. Sunt fotografia în care mâiniile noastre ating tot ceea ce am îndrăgit şi sunt fotografia în care norii de zi şi norii de noapte se reunesc într-un singur întins ce se aşterne peste cer,atingere îndrăgostită. Fericirea noastră tomnatecă acordă culorilor dragostei patina dulceţei ce luminează de pe rafturile din cămara casei bunicilor. Suntem,în cele din urmă, cu toţii , acasă.

Tags: , ,

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *