adică dorința de mai rău (peior fiind comparativul lui malus, rău) este cert definitorie pentru o bună, rea adică, parte a mediei audio vizuale, mergând inevitabil până la minciună și exagerare sfruntată; combinată și cu un pronunțat grad de semianalfabetism, rezultă ceea ce auzim și vedem cotidian, fără putința de a contracara căci, nu-i așa, e vorba de „intangibili”; și-apoi, de peste două mii de ani se știe că „a te considera atotștiutor e primul pas către prostie”, ca atare „cu proștii e mai bine să nu ai de a face” preferabil fiind „să nu-i răspunzi prostului pe măsura prostiei lui ca să nu devii asemenea lui”; frumoasă înlănțuire din Disticha Moralia lui Cato.
Ca atare, fie e prea cald, fie prea rece, fie oamenii mor de foame, fie mor de sărăcie (mielul Pascal behăie prea scump, porcul Natal nu poate fi pus pe masă, chiar sacrificat), fie derbedeii, beizadelele, criminalii, hoții, violatorii sunt prea aspru pedepsiți, fie poliția, jandarmeria, armata prea fac ordine, et caetera, chiar dacă realitatea ne arată totuși și altceva; oricum, trebuie să fie (mult) mai rău decât … e, senzațional, chiar dacă asta înseamnă să tot dai din mâini fără rost indiferent de subiectul abordat, azi legumele din piață, mâine virusul din spitale, poimâine problemele (deja) inexistentei case regale, iar răspoimâine, pe lângă meteo, Biserica este alcătuită consecvent după unii din „locașuri (sic) de cult”, probabil o reminiscență a gândirii cazone cu trimitere la locașul de tragere; ca atare, precum la meteo „vorbim” despre prostie. Să mai subliniem și faptul că dorința de mai rău se vede și în ierarhia cifrelor legate de efectele virusului, învechit deja dar rămas „noul …); de preferință numărul vindecaților e pe ultimul loc; sau pe nici unul spre a stârni o cât mai mare frământare în rândul cetățenilor; fără auz muzical prea dezvoltat, se poate intui o satisfacție interpretativă la „sopranele” mediatice în anunțarea cifrelor mortuare și a oricăror înrăutățiri de situație; un ton sumbru precum al vrăjitoarei din Bal mascat; asta, dacă nu zâmbește.
Am fi tentați să credem că e rodul școlii urmate de mediaticii de azi, nicidecum. Prostia nu se învață. Discutând cu un distins profesor de la Jurnalism, l-am întrebat direct de unde atitudinea absolvenților săi? Mi-a răspuns foarte direct și convingător: „e post facultate: exagerarea și distorsionarea realității până la senzațional, e în fișa postului; deci depinde cine îi plătește și cât de bine”. Mi-am amintit de un absolvent de al meu; mi-a mărturisit cu oarecare jenă că emisiunea lui nu are nimic cu pregătirea din facultate, nici pe departe dar „la cum sunt plătit o vând și pe mama”. Deloc de mirare dacă analizăm și constatăm că mare parte a mediaticilor au (sau nu au deloc) pregătiri fără nici o legătură cu profesia practicată. Dorința de mai rău generează o stare de văicăreală generală, ba chiar națională. Ajungem astfel, regretabil, să constatăm că în fapt media se înscrie, neprogramatic desigur, într-o anume tradiție pe care ar fi fost bine să o depășim. În nici un caz nu putem afirma că am preluat ceva în acest sens de la străbunii romani convinși că „orice lucru progresează odată cu trecerea timpului” (Lucretius). Câteva exemple sunt relevante: dacii erau un popor cu conducători modești dar harnici, probabil nu prea curați de vreme ce săpăturile arheologice nu au scos la iveală încă băi dacice, ci doar romane. Lucrurile nu sunt totuși clare în privința hărniciei când frumosul vers spune că „Unu-i Decebal cel harnic”, ceea ce ar putea însemna că doar el conducătorul era industrios, ceilalți trăind din admirația față de el. Veșmintele simple de asemenea pot trezi admirația, dacă nu avem în vedere efectul olfactiv al barbarilor; toate acestea în revoltătoare opoziție cu rafinamentul pervers al cuceritorilor care ni l-au adus pe „Traian cel drept”; adică Traian care a adus și dreptul roman, deranjant până în ziua de azi. Au plecat romanii, după ce ne-au infestat însă cu binefăcătoarea genă latină, urmați de tot soiul de cotropitori în fața cărora trebuia să incendiem ogoarele (periodic și azi) și să otrăvim fântânile, ceea ce nu e cazul azi când – spune media – seceta va aduce foamete în Țară. În continuare văicăreala face carieră și în Evul Mediu, astfel încât conducătorul trebuie să fie sărăcăcios: marele Mircea cel Bătrân (nu neapărat peste 65 de ani) apare ca un pensionar cu jumătate de normă de paznic „atât de simplu după vorbă, după port”, cert pe placul mediaticilor de azi. Nu poate fi criticat căci nu se agită pentru bunăstarea poporului sau a clicii ci mărturisește „eu îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul”. Mai puțin corespunzător pare să fie Cuza Vodă, căci Masoneria fiind lucrul Dracului, nu prea merge povestea cu sărăcia vorbei și a portului așa că din negura nevoii populare își face apariția un oarecare moș Ion Roată, real sau i- , nu contează, un bătrânel sfătos, ușor senil și implicit nu prea eficient, o curea de transmisie între Putere și popor, precum sindicatul. Conducătorul german (de atunci) corespunde și el fie și prin faptul că își face coroană din metalul nenobil al tunului independenței; mai puțin prin dorința de a face ordine.
Văicăritoarea dorință de mai rău e contagioasă și în sfera culturii, astfel că Eminescu a fost neînțeles, a trăit în mizerie deși, fără să-și fi încheiat vreodată studiile, era inspector școlar, publicat necondiționat în Convorbiri literare. O serie de contemporani de ai săi, sărmani romantici incurabili, cu 1-2 ani de facultate la Paris, probabil și „în lupanare”, reveneau în Țară pe posturi ministeriale. Brâncuși provenea inevitabil dintr-o familie pauperă, iar Enescu, desigur sărac și el, precum în basmele românilor (dar și ale altora) era sprijinit de regină. Scrutând pe scurt o asemenea tradiție, nu ne miră faptul că fraza de congres a conducătorului iubit „vom veghea ca nimeni să nu se îmbogățească” a fost urmată de urale și aplauze furtunoase, fiind și azi un model pentru investigatorii mediatici ale căror venituri însă nu le cunoaștem, precum nici foile matricole.
Ca atare nu putem afirma totuși că media actuală nu s-ar înscrie într-o tradiție a poporului nostru; rămâne doar întrebarea ciceroniană cui prodest??? Cui îi folosește? rostită într-un celebru proces în care mai mult decât criminalul, cunoscut de altfel, era căutat sponsorul lui.
Dan Negrescu
n. 5 iulie 1953, Timişoara.
Prozator, eseist, traducător. Studii: Liceul nr.6 Timişoara, Facultatea de Filologie, Secţia română-latină, Universitatea din Timişoara (1976). Profesii şi locuri de muncă: profesor, Liceul Agro-Industrial Timişoara (1976-1985); profesor, liceul Industrial nr.7 Timişoara şi la Liceul Maghiar din Timişoara (1985-1990); inspector şcolar pentru limbile română şi latină, la Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş (ianuarie-septembrie 1990); profesor universitar doctor, şeful Catedrei de limbi clasice la Facultatea de Litere a Universităţii de Vest din Timişoara (începând din 1996). Colaborează la: „Orizont, „Altarul Banatului, „Ariergarda", „Renaşterea Bănăţeană. Paralela 45", „Analele Universităţii din Timişoara", „Studii de literatură română şi comparată", „Signum" (Dresda), „Lumea liberă" (New York) etc.
PUBLICAȚII:
Volume:
Cărţi de autor
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, PAIDEIA, Bucureşti, 1996, ISBN 973-9131-45-0.
Literatură latină. Autori creştini, PAIDEIA, Bucureşti, 1996 ISBN 973-9131-476.
De la Troia la Tusculum, PAIDEIA, Bucureşti, 1998, ISBN 973-9393-039.
Tatăl, fiul şi spiritul uman, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-72-7.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin - român, Lumina Lex, Bucureşti, 2001, ISBN 973-588-359-7.
Apostolica et Patristica, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2002, ISBN 973-8433-00-2.
Patristica perennia. Părinţi de limbă latină, Editura Universităţii de Vest Timişoara, 2004, ISBN 973-8433-50-9.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin-român, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Universul juridic, Bucureşti, 2012, ISBN 978-973-127-750-9. 202 (101) p.
Patristica perennia aucta, Părinţi de limbă latină şi scrierile lor, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2012, ISBN 978-973-125-365-7. 293 p.
Terminologie latină. Ieri. Azi., Editura Universității de Vest din Timișoara, 2015, ISBN 978-073-125-461-6. 214 p.
Dan Negrescu, Dana Percec, Periplu prin malefic. Un eseu lucrat pe surse, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 217 p., ISBN 978-973-125-531-6.
Dan Negrescu, Dana Percec, Excerpte veninoase și onirice. Eseu despre doi frați, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 252 p.
Dan Negrescu, LECȚIE ROMANĂ, prefață Cristian Pătrășconiu, postfață Dana Percec, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 254 p. ISBN 978-973-125-601-6.
Dan Negrescu, VIA ROMANA, praeverbum Dana Percec, postverbum Cristian Pătrășconiu, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2019, 256 p. ISBN 978-973-125-678-8.
Dan Negrescu, LEGISTUL CUVINTELOR, praeverbum Dana Percec (Lecția cercului sau de la formă la cuvântul rostit), pp. 9-16, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2020, 186 p., ISBN 978-973-125-811-9.
Dan Negrescu, Dana Percec, Quinta medievală, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, vol.I 371 p., ISBN 978-973-125-832-4. Vol. II, 258 p., ISBN 978-973-125-833-1.
Dan Negrescu, Patristica perennia aucta. Părinți de limbă latină și scrierile lor, ediția a II-a, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, 268. P. ISBN 978-973-125-868-3.
Traduceri
Pico della Mirandola, Raţionamente sau 900 de teze. Despre demnitatea omului, traducere şi note de Dan Negrescu, studiu introd. de Gheorghe Vlăduţescu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991, ISBN 973-44-0014-2.
Spinoza, Tratat despre îndreptarea intelectului, traducere şi note de Dan Negrescu, prefaţă de Viorel Colţescu, Editura De Vest, Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0125-X.
Augustin, Soliloquia şi Sermones, studiu introductiv, traducere şi note de Dan Negrescu, Editura de Vest Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0161-6.
Pierre Abelard, Etica, traducere şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1994, ISBN 973-9131-05-0.
Sfântul Ambrozie, Imnuri, traducere şi introducere de lect. dr. Dan Negrescu, în Sfântul Ambrozie. Scrieri, partea a II-a, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1994, ISBN 973-912-28-3.
Descartes, Expunere despre metodă, traducere din limba latină şi note lexicale de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-37-9.
Heloise şi Abelard, Autoportrete epistolare, introducere, traducere din limba latină şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-35-2.
Toma d’Aquino, Despre Fiinţă şi Esenţă, traducere, note şi biografie de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-36-0.
Sfântul Ieronim, Despre bărbaţii iluştri şi alte scrieri, introduceri, traduceri şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1997, ISBN 973-9131-74-3.
Sfântul Ieronim, Dialog împotriva luciferienilor, introd., trad. şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-45-x.
Sfântul Ieronim, Pilduitoare vieţi de eremiţi, Studiu introductiv, introduceri şi traduceri de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2006.
Sfântul Ieronim, Apologie şi rânduială, studii introductive, traduceri şi note de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2008.
Carmina Burana, traducere din latină Dan Negrescu, Paideia, 2009.
Fericitul Ieronim, Epistole, volumul I, Părinţi şi scriitori bisericeşti, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2013, Traduceri de Dan Nicolae Negrescu,..., p. 43-50, 93-95, 156-205, 205-208, 208-210, 214-216, 260-263, 275-277, 282-285. (75p.), ISBN 978-606-8495-46-0.
Heloise și Abelard, Dincolo de epistole, introducere, traducere din limba latină și note de Dan Negrescu, Editura Universității de Vest din Timișoara, 2016, ISBN 978-973-125-511-8.
Clement Alexandrinul, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigore Teologul Fericitul Ieronim, Fericitul Augustin, Scrieri cu tematică pedagogică, Basilica, București, 2016, trad. Dan Negrescu pp. 420-470., ISBN 978-606-29-0136-3.
Fericitul Ieronim, Epistole, Volumul al II-lea, Părinți și scriitori bisericești, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, București, 2018, traduceri de Dan Negrescu…, p. 146-157, 163-165, 187-192, 207-210, 258-269. (32 p.) ISBN 978-606-29-0289-6.
Publicaţii didactice
Texte latine din antichitatea creştină. Antologie de texte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1994.
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Literatură latină. Autori creştini. Curs, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Invariante clasice în literatura română, Curs pentru masterat, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 2008.
Beletristică
Epistolar imperial, Editura Paideia, Bucureşti, 1998.
O mitologie timişoreană - MEHALA, Editura Marineasa, Timişoara, 1998.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Editura Marineasa, Timişoara 1999.
Do ut des. Breviar despre cerşit, Editura Marineasa, Timişoara 2000.
Însemnările Sfântului Renatus, Editura Marineasa, Timişoara, 2001.
Trilogie imperială, Editura Marineasa, Timişoara, 2002 (premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timişoara, 2003).
Raport despre starea na(ra)ţiunii, Editura Marineasa, Timişoara, 2003.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Ediţia a II-a cu trei poveşti noi, Marineasa, 2005 (apărut 2006)
Romanul lui Constantin, Marineasa, 2005 (apărut 2006).
TABLOU cu siguranţă, Marineasa, 2007.
TABLOU CU siguranţă şi înţelesuri, Marineasa, 2009.
Mehala din ceruri. O mitologie pentru cunoscători, Marineasa, 2010.
TABLOU (dintr-o expoziţie) CU SIGURANŢĂ şi înţelesuri, Editura Universităţii de Vest din Timişoara, 2013. 350 p.
ESEU despre pledoariile patristice ale răului, Eurostampa, Timișoara, 2015. ISBN 978-606-569-959-0. 78 p. 125-474-6.
Trilogie imperială, Precuvânt de Dana Percec, ediția a II-a revizuită, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2016. ISBN 978-973-125-501-9.
MEHALA. O poveste, cu o prefață de Otilia Hedeșan, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 254 p., ISBN 978-973-125-533-0.
Prezent în antologii
Timişoara între paradigmă şi parabolă, ediţie de Eleonora Pascu, Editura Excelsior, 2001, p. 124-125 (Castanii paşei).
Pagini despre Banat, coordonatori Diana Dincă, Mihai Ciucur, Editura Marineasa, 2011, p. 253-258. (Toamna paşei din Mehala).
Centurion sau sutaș (?), în volumul 100. Gânduri și ipostaze. Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, p. 125-131.
Prezenţe în antologii: Timişoara între paradigmă şi parabolă,Timişoara, Editura Excelsior, 2001. Premii literare: Premiul pentru proză al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România (2003).
