Reflexie târzie

A trecut ziua
Cum trec umbrele 
Pe o piatră goală.
Ziua de mâine 
Îmi bate-n oblon .
Se lipește de trupul meu 
Ca lutul.
Ca o vorbă dulce
Va fi ziua de mâine .
O altă zi decolorată
Șlefui-voi. 
Stau cu umărul lipit 
De toate bătăliile. 
Ridic ochii
Să prind aripile 
De pe câmpul uscat..
Mă așteaptă suluri de zile
Ce vor veni cândva 
Printre ierburi și gâze
 În ritmul unei liniști, 
Când totul în jur 
Va fi o beatitudine. 
Atomii nu vor mai lenevi
Și cenușiul
Va deveni săgeată.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *