Nu ni-l putem închipui pe Camus prizonier al bătrâneţii ce desfigurează, devitalizează, osifică, însingurează. Pentru că tinereţea sa a fost, înainte de toate, o tinereţe a inimii: vitalitatea literaturii sale s-a hrănit din imensa forţă a fiinţei, care, împotriva bolii şi in pofida ei, a crezut în capacitatea sa de […]
Întinde o mână către Rai Uno: urbi et orbi an- ti euforbia-n vigoare,-i limpede, cum prins c-un ghimpe de al ei e balconul Julietei la ONU.
Ultima operă a lui Puccini, Turandot e mai altfel decât celelalte și pentru că însuși compozitorul și-a propus să reflecte o anumită modernitate specifică secolului XX. Premiera a avut loc în 1926, imediat după moartea lui Giacomo; opera a fost finalizată de către discipolul său Franco Alfano, compozitorul nereușind să […]
De la Gherea, Mihai Ralea şi G. Ibrăileanu lentila sociologizantă a fost folosită discontinuu de critica literară, cu o fluctuantă orientare spre ideologizare sau spre reversul ei. Dacă Gherea a eşuat în dogmatism, în anii ’20 ai secolului trecut Mihai Ralea scria despre intenţiile şi sensurile potenţiale cuprinse într-o operă […]
Am acceptat invitația. Plicul arată foarte bine, e împachetat într-o hârtie specială căptușită cu mătase. Interiorul e roșu. Pe exterior sunt desenați câțiva cocori. Un obiect atât de fin pentru un sport atât de dur. Am mai fost la un meci de sumo acum câțiva ani. Regulile le-am aflat acolo […]
A mai trecut un an. Au trecut zece. Douăzeci, Treizeci de ani de la 1989. Timpul s-a accelerat şi ne e tot mai greu să măsurăm în vreun fel istoria personală, pentru a putea fi împăcaţi cu cele făcute, sau nefăcute. Cum am putea privi cu pace viaţa care trece12? […]
2019 a început și s-a încheiat în zodia lui Knausgård. În primele luni ale anului am devorat ultimele patru volume din „Lupta mea”. De la Knausgård am învățat că literatura este arta de a observa detaliile din care e compusă țesătura propriei vieți, e privirea uimită a lumii în care […]
Indiferent de nuanța puterii dar mai ales când e recentă, finele anului și începutul secventului aduc marea problemă a bugetului național; foștii, dacă erau în perioadă (chiar cu mult) preelectorală, nu aveau nici o trăire temătoare, singura preocupare fiind bunăstarea poporului elector; prospăturile însă, indiferent de realitate și promisiuni, trebuie […]
